Mi-aş fi dorit să însoţesc post-ul ăsta cu multe poze, filmuleţe...însă din păcate politica celor de la Cirque du Soleil e strictă.
Aşadar, încerc în câteva cuvinte să descriu experienţa avută aseară, în Madison Square Garden, la spectacolul "Wintuk" de la Cirque du Soleil. A fost primul spectacol de-al lor la care am participat (în România n-aş fi avut ocazia asta degrabă...), aşa că am rămas efectiv cu gura căscată la ce am vazut!!!
Felul cum se îmbină acrobaţiile cu povestea (un băiat porneşte în căutarea cauzei pentru care nu există zăpadă), prin "clasicele" elemente de echilibristică, dar şi costumele colorate şi decoraţiunile inedite, fac experienţa de vis. Totul e în mişcare, iar dacă îţi desprinzi privirea pentru câteva secunde de la personajul principal, vezi că nimic nu e static, cu toţii completează cu succes execuţia centrală.
Am rămas foarte plăcut impresionat, şi m-am convins că voi încerca să merg de-acum la toate spectacolele lor pe viitor (a fost a treia încercare de fapt, la Banana Shpeel mi s-au anulat două spectacole la care luasem bilete).
Wintuk, în ultimul său sezon, e abia la început iarna asta, aşa că, dacă nu aţi mers până acum, mergeţi şi luaţi bilete din timp :) Pe show-ul de ieri, am plătit aproximativ $70 în total, printr-o promoţie aplicată prin TicketMaster.
Veţi avea parte de multe surprize plăcute!
luni, 29 noiembrie 2010
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
99%
O vizită întâmplătoare ieri la un Lindt Chocolate Shop mi-a scos în cale ciocolata cu cel mai mare conţinut de cacao văzut vreodată: 99% !!
După "wow"-urile scoase în minte şi puţin cu voce tare, am purces la casă să o cumpăr. Vânzătoarea se uită la mine şi mă întreabă dacă am văzut că are 99% cacao. Răspund afirmativ, şi mă întreabă dacă am mai încercat vreodată. Zic că nu, şi mă sfătuieşte să încerc întâi alte grade de intensitate mai slabe, pentru că asta e foarte amară. Bineînţeles, asta m-a făcut să îmi doresc ciocolata şi mai mult, aşa încât am luat-o. Preţ $5, tableta are, după cum se vede, 50g.
Primele impresii, citind informaţiile de pe ambalaj: la ingrediente apare trecut ciocolată, praf de cacao, unt de cacao şi zahăr. Dacă însă te uiţi pe tabela cu informaţiile nutriţionale, sunt 0 grame de zahăr.
Un prieten m-a întrebat aseară cum e posibil să existe în starea asta "solidă" o ciocolată cu un asemenea conţinut de cacao. Aparent, cacaua există în mai multe varietăţi, majoritatea conţinând anumite grăsimi care permit stabilizarea într-o tabletă solidă.
Buuuun....pregătit fiind să mă aştept la ceva intens, am deschis ambalajul. Surpriză: ciocolata vine cu un "manual de utilizare" în trei limbi, cu titlul "IMPORTANT: SFATURI DE DEGUSTARE".
...iar momentul aşteptat a venit. Ţinând cont de sfaturile lor, am încercat o jumătate de cubuleţ. Un gust puternic de cacao a invadat gura, având o senzaţie inedită şi nemaiîntâlnită până acum. Explozia de cacao pură, topindu-se încet, produce o aromă ce rămâne în gură mult timp după ce minunăţia e înghiţită. Cealaltă jumătate de cubuleţ am savurat-o nu cu o cafea, ci cu câteva înghiţituri de ceai (wild sweet orange). Delicioasă combinaţie!
Recomand această experienţă oricui pasionat de ciocolată. În ciuda preţului mare (raportat şi la cantitate), pot acum afirma că Lindt Excellence 99% "face toţi banii"!
După "wow"-urile scoase în minte şi puţin cu voce tare, am purces la casă să o cumpăr. Vânzătoarea se uită la mine şi mă întreabă dacă am văzut că are 99% cacao. Răspund afirmativ, şi mă întreabă dacă am mai încercat vreodată. Zic că nu, şi mă sfătuieşte să încerc întâi alte grade de intensitate mai slabe, pentru că asta e foarte amară. Bineînţeles, asta m-a făcut să îmi doresc ciocolata şi mai mult, aşa încât am luat-o. Preţ $5, tableta are, după cum se vede, 50g.
Primele impresii, citind informaţiile de pe ambalaj: la ingrediente apare trecut ciocolată, praf de cacao, unt de cacao şi zahăr. Dacă însă te uiţi pe tabela cu informaţiile nutriţionale, sunt 0 grame de zahăr.
Un prieten m-a întrebat aseară cum e posibil să existe în starea asta "solidă" o ciocolată cu un asemenea conţinut de cacao. Aparent, cacaua există în mai multe varietăţi, majoritatea conţinând anumite grăsimi care permit stabilizarea într-o tabletă solidă.
Buuuun....pregătit fiind să mă aştept la ceva intens, am deschis ambalajul. Surpriză: ciocolata vine cu un "manual de utilizare" în trei limbi, cu titlul "IMPORTANT: SFATURI DE DEGUSTARE".
Excellence 99% cacao este o ciocolată unică, care dezvăluie toată puterea şi bogăţia boabelor de cacao. Pentru a aprecia pe deplin aroma şi textura, vă recomandăm să vă dezvoltaţi progresiv papilele gustative, prin gama noastră de tablete de ciocolată cu conţinut ridicat de cacao, începând cu Excellence 70%, apoi 85% şi în final 99% . Pentru cea mai bună experienţă de Excellence 99% cacao, gustaţi o bucată mică şi lăsaţi-o să se topească în gură. Puteţi să însoţiţi degustarea cu o cafea pentru a scoate în evidenţă şi mai tare gustul de cacao.
...iar momentul aşteptat a venit. Ţinând cont de sfaturile lor, am încercat o jumătate de cubuleţ. Un gust puternic de cacao a invadat gura, având o senzaţie inedită şi nemaiîntâlnită până acum. Explozia de cacao pură, topindu-se încet, produce o aromă ce rămâne în gură mult timp după ce minunăţia e înghiţită. Cealaltă jumătate de cubuleţ am savurat-o nu cu o cafea, ci cu câteva înghiţituri de ceai (wild sweet orange). Delicioasă combinaţie!
Recomand această experienţă oricui pasionat de ciocolată. În ciuda preţului mare (raportat şi la cantitate), pot acum afirma că Lindt Excellence 99% "face toţi banii"!
duminică, 21 noiembrie 2010
La piaţă
O zi însorită de sfârşit de noiembrie, dar foarte friguroasă. Aşa e (încă) vremea acum în New Amsterdam. Numai bună de a merge la piaţă, pentru a te lăsa îmbiat de produsele înmiresmate ale fermierilor veniţi în downtown Manhattan.
Locul se numeşte New Amsterdam Market, o denumire cum nu se putea mai potrivită pentru specificul acestei pieţe. New Amsterdam este numele unei aşezări coloniale olandeze din secolul XVII, care ulterior a devenit New York City. Organizatorii acestei pieţe în aer liber s-au lăsat inspiraţi de vechile pieţe de acum câteva sute de ani, unde comerţul şi cultura se îmbinau în locuri accesibile tuturor, oferind o diversitate de produse pe toate gusturile.
Acum, se încurajează micii producători şi fermieri să îşi ofere produsele într-o atmosferă prea puţin obişnuită New York-ului modern, însă foarte pitorească şi prietenoasă.
Prima oprire a fost la o patiserie (evident), însă înainte am trecut pe lângă un stand cu "unt de mere" ("apple butter") - o variantă concentrată de sos de mere - dar am zis 'pas' pentru că ştiam că îmi voi lua porţia de dulce de la....
Locul se numeşte New Amsterdam Market, o denumire cum nu se putea mai potrivită pentru specificul acestei pieţe. New Amsterdam este numele unei aşezări coloniale olandeze din secolul XVII, care ulterior a devenit New York City. Organizatorii acestei pieţe în aer liber s-au lăsat inspiraţi de vechile pieţe de acum câteva sute de ani, unde comerţul şi cultura se îmbinau în locuri accesibile tuturor, oferind o diversitate de produse pe toate gusturile.
Acum, se încurajează micii producători şi fermieri să îşi ofere produsele într-o atmosferă prea puţin obişnuită New York-ului modern, însă foarte pitorească şi prietenoasă.
Prima oprire a fost la o patiserie (evident), însă înainte am trecut pe lângă un stand cu "unt de mere" ("apple butter") - o variantă concentrată de sos de mere - dar am zis 'pas' pentru că ştiam că îmi voi lua porţia de dulce de la....
Shandaken Bake
M-am ales de aici cu acea plăcintă de măr şi merişoare (cranberry & apple pie), şi cu o prăjiturică cu fistic.
Printre standuri...
ciocolată organică
carne
brânzeturi
pâine
cidru
şi, bineînţeles, legume şi fructe
Dar preţurile? Ei bine, ca orice venit din surse "organice", nu erau ieftine. Pe o legătura de ridichi (ce se văd în poza de mai sus) şi 3 mere (mari şi delicioase!), am plătit $5. Iar pe o pâinică cu măsline de 250g am dat $4...
Însă, nu în fiecare zi faci piaţa, nu? :)
Am rămas cu o impresie plăcută, şi probabil voi mai merge acolo până la închiderea pieţei anul acesta. Cu atât mai mult cu cât la câteva zeci de metri lângă, se deschide o privelişte superbă cu East River, Brooklyn Bridge şi Brooklyn....surprinsă în pozele de aici.
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Salina Turda
Am auzit numai lucruri bune despre renovarea salinei din Turda, jud. Cluj. O reclamă 'puternică' i-a făcut un prieten clujean pe blogul lui, aşa că era o destinaţie trecută pe lista din concediul din România.
Cu mulţi ani în urmă am petrecut foarte mult timp la salina de la Praid, jud. Harghita. Cum cea de acolo nu era nici pe departe 'modernă', am cam strâmbat din nas când citeam despre salina de la Turda că e super-extra amenajată, că se simte iz european în ea etc.
Dar! Am avut plăcuta surpriză de a rămâne cu gura căscată şi de a scoate pălăria imaginară în faţa lucrărilor făcute de mâna iscusită a oamenilor. Modul cum se îmbină vechiul...
....cu modernul...
Deşi scurtă, vizita aici a fost o gură de aer (sărat) binevenită, şi închei şi eu ca şi amicul Brosky, cu recomandarea de a merge acolo dacă sunteţi în zonă, că merită.
PS: puţinele poze făcute, pe picasa.
Cu mulţi ani în urmă am petrecut foarte mult timp la salina de la Praid, jud. Harghita. Cum cea de acolo nu era nici pe departe 'modernă', am cam strâmbat din nas când citeam despre salina de la Turda că e super-extra amenajată, că se simte iz european în ea etc.
Dar! Am avut plăcuta surpriză de a rămâne cu gura căscată şi de a scoate pălăria imaginară în faţa lucrărilor făcute de mâna iscusită a oamenilor. Modul cum se îmbină vechiul...
....cu modernul...
e absolut fabulos şi desprins parcă din filme ştiinţifico-fantastice!
Mi-a plăcut mult "roata mare": care e exact ce îi spune numele, un mod inedit de a avea o privire de ansamblu a galeriei, şi de a te apropia de stalactitele de sare din tavan la o viteză mică, pentru a putea savura priveliştea de pe bancheta caruselului. Nu am încercat însă celelalte metode de destindere, ca terenul de fotbal, bowling, mini-golf...
Foarte interesant mi s-a părut şi lacul natural din interior, unde puteai să faci o plimbare cu barca.
PS: puţinele poze făcute, pe picasa.
duminică, 31 octombrie 2010
Paris, mon amour
Desi blogul se cheama "Jurnal de State", atunci cand sunt in concediu in Europa se vor mai gasi si (putine) postari cu ce am vizitat pe 'batranul continent'.
Am revenit in Paris, orasul in care in urma cu zece ani ma plimbam prima oara, si mi-am promis atunci ca "eu cand voi fi mare am sa ma intorc aici". Lucru care s-a si intamplat acum cateva saptamani, spre emotia si bucuria mea.
Mi-am aranjat excursia din vreme, luand biletele de avion cu WizzAir, si cazarea la un hotel la periferia Parisului (Mr. Bed City, in Bagnolet). Recunosc ca am avut putine emotii in legatura cu hotelul (a fost ieftin, review-urile pe net erau impartite), insa s-au dovedit a fi neintemeiate: camera, desi mica, a fost cocheta si suficient de incapatoare pentru doua persoane. Iar micul dejun, inclus in pret, consta intr-un bufet frantuzesc extrem de copios.
Ghidul care ne-a fost extrem de folositor ii apartine lui Rick Steves, si recomand cu caldura seriile publicate de el. Pe langa faptul ca incearca sa puncteze cele mai cunoscute obiective turistice, autorul vine cu multe sfaturi personale, pe care le-am aplicat cu succes.
Pe scurt, iata cum ne-am petrecut cele 3 zile si jumatate:
Ziua 1: pe o vreme de toamna superba, ne-am plimbat prin Jardin du Luxembourg. O meritata relaxare dupa drum...
Les Champs Elysees - Joe Dassin
Am revenit in Paris, orasul in care in urma cu zece ani ma plimbam prima oara, si mi-am promis atunci ca "eu cand voi fi mare am sa ma intorc aici". Lucru care s-a si intamplat acum cateva saptamani, spre emotia si bucuria mea.
Mi-am aranjat excursia din vreme, luand biletele de avion cu WizzAir, si cazarea la un hotel la periferia Parisului (Mr. Bed City, in Bagnolet). Recunosc ca am avut putine emotii in legatura cu hotelul (a fost ieftin, review-urile pe net erau impartite), insa s-au dovedit a fi neintemeiate: camera, desi mica, a fost cocheta si suficient de incapatoare pentru doua persoane. Iar micul dejun, inclus in pret, consta intr-un bufet frantuzesc extrem de copios.
Ghidul care ne-a fost extrem de folositor ii apartine lui Rick Steves, si recomand cu caldura seriile publicate de el. Pe langa faptul ca incearca sa puncteze cele mai cunoscute obiective turistice, autorul vine cu multe sfaturi personale, pe care le-am aplicat cu succes.
Pe scurt, iata cum ne-am petrecut cele 3 zile si jumatate:
Ziua 1: pe o vreme de toamna superba, ne-am plimbat prin Jardin du Luxembourg. O meritata relaxare dupa drum...
Cina am luat-o in "Cartierul Latin": un loc care mai degraba s-ar numi "cartierul grecesc" dupa abundenta de gyros-uri. Insa un loc interesant, unde am revenit si in alta seara ca sa mancam.
Ziua 2 a fost dedicata in intregime Muzeului Louvre. Ca niste turisti constiinciosi, am "bifat" aici Mona Lisa, Venus din Milo, o mumie egipteana etc. Cel mai mult ne-au placut apartamentele lui Napoleon III: luxul, maretia si detaliile te lasa mut. Din pacate, nu am facut nicio poza inauntru, pe ideea ca exista o multime de albume online si tiparite cu poze mult mai de calitate fata de ce as fi pozat eu. Am insa o poza din categoria "yo la Luvru'" -merci, Alex!:)
Spre seara am facut o plimbare pe Champs-Elysees. De cand am asteptat momentul asta, sa ajung acolo si sa cant celebra melodie...
Les Champs Elysees - Joe Dassin
Ziua 3: Am inceput cu o tentativa de a ne urca pe Arcul de Triumf. Ghinion, se facea greva, asa ca am purces la Turnul Eiffel. La fel de spectaculos cum mi s-a parut si prima oara, in ciuda faptului ca am rabdat cu darzenie vant si frig stand la coada o ora. Din pacate, fiind o zi de sambata, era plin de turisti, si timpul nu ne-a mai permis sa urcam pana in varf. Am fost noi pe Empire State Building, mare paguba ca n-am urcat pe turn! :)
Foarte frumoasa privelistea de pe Trocadero: e cel mai bun loc de a-ti incepe vizita la turn, si seara totul se vede la superlativ.
De la turn, am pornit intr-o aventura pe Rue Cler, o straduta cocheta plina de bunataturi frantuzesti: magazine cu flori, legume, fructe, brutarii si patiserii imbietoare, clatite, branzeturi, restaurante...Am luat aici un pranz frantuzesc delicios!
Am continuat apoi cu o vizita la bazilica Sacre-Coeur. La indrumarea unui prieten bun, am pornit nu dinspre oras, ci am urcat din josul dealului, prin spatele bisericii, ca apoi in varf sa ni se deschida o privire panoramica spectaculoasa a Parisului:
Ultima zi a inceput cu o noua tentativa de a urca pe Arcul de Triumf. De data aceasta era deschis si se putea urca sus. Mi-a placut, evident, privelistea pentru care e renumit: cea a bulevardului Champs-Elysees, care se vede cel mai bine de aici.
Langa centrul Georges Pompidou am pasit in atelierele lui Brancusi. Foarte, foarte putini vizitatori, insa ne-a placut sa vedem un loc in care nu a mai trebuit sa ne ascundem nationalitatea, ci dimpotriva. Desi spatiul in sine nu e foarte mare, e interesant sa privesti fiecare detaliu din fiecare camera, vazand locul si uneltele cu care a creat artistul.
Contrastul dintre vechi si nou se vede cel mai bine continuand vizita in La Defense, si privind Grande Arche. Inaugurat acum 21 de ani, tanarul arc m-a surprins prin dimensiuni: Rick Steves zice ca sub bolta sa ar incapea pana si catedrala Notre-Dame. Din nefericire, de cateva luni se lucreaza la lifturile exterioare si nu se putea urca in varf :(
Iar daca tot veni vorba de Notre-Dame, am mersi si pe-acolo tot duminica, nimerind taman la sfarsitul slujbei.
Pe scurt cam asta a fost excursia la Paris...am avut parte de niste bine-meritate zile de relaxare si de locuri frumoase. Toate pozele facute, pe galerie.
luni, 27 septembrie 2010
Lovim din nou
Sunt cateva bloguri pe care le urmaresc prin feed-uri zilnic. Unul din ele e Geeks are Sexy, si azi a aparut un articol despre bancomate si de ce e bine sa ne acoperim mana cand tastam codul PIN.
Surpriza a aparut cand am auzit ca cei care instalau camera ascunsa sunt...romani. Evident, surpriza neplacuta de altfel, pentru ca am citit articolul original in care se preciza ca filmarea a fost confiscata de catre politia din Marea Britanie, deci e reala. Frumoasa imagine continuam sa ne facem. Colegii mei care au vazut si ei filmul erau curiosi ce ziceau aia in film si n-am avut de ales in a face pe-a translatorul.
Filmuletul in cauza:
Surpriza a aparut cand am auzit ca cei care instalau camera ascunsa sunt...romani. Evident, surpriza neplacuta de altfel, pentru ca am citit articolul original in care se preciza ca filmarea a fost confiscata de catre politia din Marea Britanie, deci e reala. Frumoasa imagine continuam sa ne facem. Colegii mei care au vazut si ei filmul erau curiosi ce ziceau aia in film si n-am avut de ales in a face pe-a translatorul.
Filmuletul in cauza:
duminică, 26 septembrie 2010
Statuia Libertăţii
Şi iată că ieri am ajuns şi eu să vizitez ceva ce doar în filme văzusem în România şi nu credeam că o să ajung vreodată să privesc îndeaproape: Statuia Libertăţii.
Cred că nu trebuie să dau prea multe detalii despre acest punct turistic, decât unele sfaturi pentru cine nu a mers încă pe Liberty Island şi plănuieşte o vizită. Un bilet costă $12, şi se poate procura din Battery Park sau online. Dacă luaţi cu câteva zile în avans, în preţ e inclusă şi intrarea la piedestal. Biletele luate pe ultima sută de metri, deşi costă la fel, nu au accesul la baza statuii inclus. Deşi iniţial mi-am dorit să urc şi în coroană, a fost prea târziu: biletele cu accesul în coroană se cumpără doar online cu circa o lună-o lună şi jumătate în avans.
Beneficiind de o zi superbă, fiind însoţiţi de pescăruşi la tot pasul, am putut admira îndeaproape şi din interior această bijuterie a ingineriei din secolul XIX. În piedestal există un mini-muzeu cu fotografii vechi încă de la construcţia ei în Paris, modele în scară 1:1 cu torţa, faţa, piciorul statuii, şi explicaţii detaliate despre întreg procesul necesar montării, întreţinerii şi renovării ei.
Baza statuii e impresionantă, mai ales datorită priveliştii pe care o ai ridicându-ţi privirea în sus şi văzând întreaga structură metalică concepută de Gustave Eiffel. Am regretat încă o data faptul că nu am putut lua bilete în coroană, dar ne-a trecut repede când am ieşit afară la nivelul observatorului. Se vede foarte frumos Manhattan-ul, Brooklyn, Staten Island şi New Jersey. Însă şi mai impresionantă e statuia in sine, privită mai îndeaproape:
Cu cât coboram mai jos către baza piedestalului, cu atât ni se desfăşurau în faţa ochilor posturi din cele mai inedite:
Recunosc că m-au trecut fiori când am realizat că e într-adevăr o construcţie mare şi faptul de a fi acolo unde doar în videoclipuri şi filme am văzut şi niciodată nu m-am gândit că o să ajung...
În preţul biletului mai e inclusă şi o debarcare pe Insula Ellis. Considerând prea puţin interesantă pentru mine (sau europeni în general) această insulă cu muzeul imigranţilor care conţine arhive ale punctului vamal ce l-a constituit în secolele XIX şi XX Ellis Island, mi s-a rezervat totuşi o surpriză: pe aşa zisul "zid de onoare al imigrantului american" mi-am găsit şi numele meu de familie :)
Toate pozele de ieri aici, precum şi altele interesante de la un magazin de jucării uriaş în inima Manhattan-ului, unde ne-am relaxat după plimbarea pe insule.
Cred că nu trebuie să dau prea multe detalii despre acest punct turistic, decât unele sfaturi pentru cine nu a mers încă pe Liberty Island şi plănuieşte o vizită. Un bilet costă $12, şi se poate procura din Battery Park sau online. Dacă luaţi cu câteva zile în avans, în preţ e inclusă şi intrarea la piedestal. Biletele luate pe ultima sută de metri, deşi costă la fel, nu au accesul la baza statuii inclus. Deşi iniţial mi-am dorit să urc şi în coroană, a fost prea târziu: biletele cu accesul în coroană se cumpără doar online cu circa o lună-o lună şi jumătate în avans.
Beneficiind de o zi superbă, fiind însoţiţi de pescăruşi la tot pasul, am putut admira îndeaproape şi din interior această bijuterie a ingineriei din secolul XIX. În piedestal există un mini-muzeu cu fotografii vechi încă de la construcţia ei în Paris, modele în scară 1:1 cu torţa, faţa, piciorul statuii, şi explicaţii detaliate despre întreg procesul necesar montării, întreţinerii şi renovării ei.
Baza statuii e impresionantă, mai ales datorită priveliştii pe care o ai ridicându-ţi privirea în sus şi văzând întreaga structură metalică concepută de Gustave Eiffel. Am regretat încă o data faptul că nu am putut lua bilete în coroană, dar ne-a trecut repede când am ieşit afară la nivelul observatorului. Se vede foarte frumos Manhattan-ul, Brooklyn, Staten Island şi New Jersey. Însă şi mai impresionantă e statuia in sine, privită mai îndeaproape:
Cu cât coboram mai jos către baza piedestalului, cu atât ni se desfăşurau în faţa ochilor posturi din cele mai inedite:
Recunosc că m-au trecut fiori când am realizat că e într-adevăr o construcţie mare şi faptul de a fi acolo unde doar în videoclipuri şi filme am văzut şi niciodată nu m-am gândit că o să ajung...
În preţul biletului mai e inclusă şi o debarcare pe Insula Ellis. Considerând prea puţin interesantă pentru mine (sau europeni în general) această insulă cu muzeul imigranţilor care conţine arhive ale punctului vamal ce l-a constituit în secolele XIX şi XX Ellis Island, mi s-a rezervat totuşi o surpriză: pe aşa zisul "zid de onoare al imigrantului american" mi-am găsit şi numele meu de familie :)
Toate pozele de ieri aici, precum şi altele interesante de la un magazin de jucării uriaş în inima Manhattan-ului, unde ne-am relaxat după plimbarea pe insule.
joi, 16 septembrie 2010
Cake Boss
Vă spune ceva titlul postării sau poza introductivă? Dacă da, înseamnă că ştiţi unde-am fost duminică. Dacă nu, hai să vă povestesc de ce doi oameni "nebuni" s-au pornit până in New Jersey, pe celălalt mal al râului Hudson, pe o ploaie "mocănească" şi un frig de dârdâiam:
...ca să meargă la o patiserie italienească! Şi nu oricare, una ce a celebrat centenarul anul acesta, şi e pe deasupra şi vedeta unui show de televiziune: Cake Boss. Sincer să fiu, până să îmi spună prietena mea de ei, nici eu nu auzisem. Privind însă câteva episoade, am rămas uimit de măiestria cu care ornează torturile şi de produsele care arătau mereu delicios.
Deşi sunt de mai bine de o lună într-un regim fără dulciuri, am zis că un mic compromis pot face, aşa că ne-am deplasat până în Hoboken la ei. După cum s-a vazut în prima poză, au propriul indicator, deci nu ai cum să-i ratezi când ieşi din tren.
Înăuntru...atmosferă ca de celebritate, cu o coadă uriaşă şi în jur de 30 de persoane îngrămădite în micuţul magazin:
Pe principiul "dacă tot am ajuns până aici pe ploaie, stăm şi noi să luăm ceva", după vreun sfert de oră de aşteptare, ne-a venit şi nouă rândul. Fără etichete care să ne şi zică ce să cumpărăm, sau preţ afişat, am mers după instinct şi am luat nişte "cozi de homar", foarte populare de altfel, toată lumea cumpăra dinalea, plus alte mini-tarte, iar distracţia a costat $25:
Cozile de homar (lobster tails) sunt extraordinare, cea mai bună alegere din tot setul de produse luate: crocante, cu o cremă delicioasă, şi exact cât trebuie de dulci:
Dacă mai trec pe-acolo? Probabil doar dacă se va ivi vreo ocazie specială şi vreau să iau nişte produse inedite, că altfel preţurile prea mari nu justifică drumul. Poate doar celebritatea lor, datorată emisiunii televizate...
miercuri, 15 septembrie 2010
Doi tauri
Mai ţineţi minte prietenul meu, taurul din Bowling Green?
Am rămas de-a dreptul şocat acum câteva zile când am văzut că se mai instalează încă unul. Nu se poate, doi tauri?! La o adică, o fi văzut şi primăria ce coadă e la taur, şi s-au gândit să facă un bine turiştilor şi să pună un al doilea chiar în faţa celuilalt, ca să mai împartă cozile şi îngrămădeala.
Însă misterul s-a dezlegat azi: e de fapt făcut din spumă poliuretanică, şi e pentru o scenă dintr-un nou film. Ieri se făceau filmări de zor, împreună cu o maşină de plastic ce părea a fi...a lui Batman?! Cei mai pricepuţi în ale cinematografiei să confirme presupunerea mea, sau să mă lumineze şi pe mine:)
Şi scena când maşina intră în taur, îl ridică de la pământ trecând pe sub el...
Deci, ce-o să fie, ce-o să fie oare? :D
Am rămas de-a dreptul şocat acum câteva zile când am văzut că se mai instalează încă unul. Nu se poate, doi tauri?! La o adică, o fi văzut şi primăria ce coadă e la taur, şi s-au gândit să facă un bine turiştilor şi să pună un al doilea chiar în faţa celuilalt, ca să mai împartă cozile şi îngrămădeala.
Însă misterul s-a dezlegat azi: e de fapt făcut din spumă poliuretanică, şi e pentru o scenă dintr-un nou film. Ieri se făceau filmări de zor, împreună cu o maşină de plastic ce părea a fi...a lui Batman?! Cei mai pricepuţi în ale cinematografiei să confirme presupunerea mea, sau să mă lumineze şi pe mine:)
Şi scena când maşina intră în taur, îl ridică de la pământ trecând pe sub el...
Deci, ce-o să fie, ce-o să fie oare? :D
marți, 14 septembrie 2010
La înălţime
Şi-am făcut-o şi pe asta până la urmă! O vizită pe cea mai înaltă clădire din New York, Empire State Building.
Ca nişte sfaturi pentru cei care nu au mers încă acolo, dacă luaţi bilete de dinainte online (sunt valabile doi ani de la cumpărare) scăpaţi de nişte cozi uriaşe la ghişee. Chiar dacă am fost într-o zi şi o oră de vârf (11 septembrie, în jur de ora 7 seara), am ajuns la primul nivel al vizitei, etajul 86, într-o jumătate de oră.
Priveliştea...îţi taie răsuflarea, e impresionantă şi copleşitoare...
Dacă tot am ajuns la etajul 86, am zis că mai plătim un extra de $15 de persoană pentru a urca la ultimul etaj: 102 (cum îl descrie o revistă, nu poţi urca mai sus de-atât în New York, legal). Liftul vechi, cu manetă, numărul limitat de persoane care pot urca acolo, îţi dau nişte fiori interesanţi, care se păstrează şi în observatorul mic şi înghesuit în care ajungi. Mi se pare că merită diferenţa de bani plătită să ajungi acolo. Dacă la etajul 86 aveai răsuflarea tăiată, aici nu o mai ai nici atât. Eu personal am avut senzaţia că mă aflu într-un avion, pe cale să aterizeze.
Am surprins şi luminile ce comemorau "9/11", aşa arătau văzute de sus:
Alte poze interesante, cum se vede Central Park şi Times Sq. de acolo, pe galerie.
A meritat vizita şi înghesuiala de acolo, e ceva ce oricine ajunge prin New York trebuie să facă, senzaţia de sus merită orice aşteptare sau bani. Iar dacă se ajunge acolo spre seară, înainte de apus, e cu atât mai frumos şi spectaculos!
Ca nişte sfaturi pentru cei care nu au mers încă acolo, dacă luaţi bilete de dinainte online (sunt valabile doi ani de la cumpărare) scăpaţi de nişte cozi uriaşe la ghişee. Chiar dacă am fost într-o zi şi o oră de vârf (11 septembrie, în jur de ora 7 seara), am ajuns la primul nivel al vizitei, etajul 86, într-o jumătate de oră.
Priveliştea...îţi taie răsuflarea, e impresionantă şi copleşitoare...
Dacă tot am ajuns la etajul 86, am zis că mai plătim un extra de $15 de persoană pentru a urca la ultimul etaj: 102 (cum îl descrie o revistă, nu poţi urca mai sus de-atât în New York, legal). Liftul vechi, cu manetă, numărul limitat de persoane care pot urca acolo, îţi dau nişte fiori interesanţi, care se păstrează şi în observatorul mic şi înghesuit în care ajungi. Mi se pare că merită diferenţa de bani plătită să ajungi acolo. Dacă la etajul 86 aveai răsuflarea tăiată, aici nu o mai ai nici atât. Eu personal am avut senzaţia că mă aflu într-un avion, pe cale să aterizeze.
Am surprins şi luminile ce comemorau "9/11", aşa arătau văzute de sus:
Alte poze interesante, cum se vede Central Park şi Times Sq. de acolo, pe galerie.
A meritat vizita şi înghesuiala de acolo, e ceva ce oricine ajunge prin New York trebuie să facă, senzaţia de sus merită orice aşteptare sau bani. Iar dacă se ajunge acolo spre seară, înainte de apus, e cu atât mai frumos şi spectaculos!
duminică, 22 august 2010
Grădina Botanică din Brooklin
Trebuie să recunosc că am fost puţin cam sceptic referitor la ideea prietenei mele de a merge ieri la una din grădinile botanice din New York. E sfârşit de vară, toamna începe să dea coate încet-încet, şi nu prea mă încânta ideea de a "pierde vremea".
DAR ! Pentru că e un mare "dar" în plimbarea de ieri :) Grădina Botanică din Brooklyn s-a dovedit a fi, chiar şi în perioada asta a anului, un refugiu extraordinar din cotidian şi de gălăgia oraşului. De ce? Păi să vedeţi:
Am ajuns în jurul amiezii acolo, şi am nimerit în ceva "happy hour" pentru că intrarea a fost gratuită. Oricum, preţul e mult mai mic faţă de cealaltă grădină botanică, doar $8 pentru adulţi. Am păşit direct în grădina japoneză, unde în lacul destul de mărişor, era o multitudine de peşti coloraţi şi zglobii, care mai de care mai mare şi mai încântător privirii. Nu au lipsit nişte broscuţe ţestoase leneşe care făceau plajă la soare. Toate aranjamentele de acolo sunt superbe!
Paşii ne-au dus pe urmă la esplanada cu cireşi. Cu regret, am oftat adânc când am văzut ce alei largi şi câţi cireşi sunt, şi că nu e luna mai să-i vedem înfloriţi. Cu siguranţă, anul viitor n-am să ratez o plimbare acolo.
Foarte interesante au fost "sculpturile" din crengi de copaci, în formă de colibe. E însă o expoziţie temporară, în celebrarea a o sută de ani de existenţă a grădinii. Evident, un punct de atracţie pentru toată lumea :)
Da, ne-am făcut şi noi poze înăuntru ! :P
Punctul forte de ieri a fost, de departe, terasa cu nuferi. O splendoare de flori colorate care îţi încântau ochii la fiecare pas. Iar pe lângă nuferi şi lotusi, mişunau în apă peşti portocalii iar deasupra zburau libelule...
Pentru cine e in New York sau vine prin septembrie, încă vor mai fi înflorite aceste splendori, şi recomand cu căldură să mergeţi să le vedeţi!
Alte secţiuni interesante au mai fost selecţiile de bonsai, cactuşii (orice grădină botanică dacă se respectă are aşa ceva) şi pavilioanele tropicale şi cu climă temperată. Mi s-a părut interesant în toate acestea cum au scos în evidenţă unele plante şi copaci care produc fructe atât de comune nouă în viaţa de zi cu zi : piperul, guava, mango (aşa ceva mi-ar place să am în grădină!), arborele de cafea şi...arborele de cola ! Din păcate, nu am văzut niciun fruct de cola, tare eram curios să văd aşa ceva :)
Există şi o grădină de fructe şi legume, cu roşii, ceapă, vinete, căpşuni, mere, pere etc. Probabil, pentru a le arăta americanilor crescuţi la oraş de unde provin toate produsele din supermarketuri (din categoria "vaca e mov, pentru că aşa e poza de pe ciocolata Milka"). Un lucru interesant: erau foarte mulţi căpşuni copţi. Mari, roşii, arătau delicioşi. Nicăieri vreun avertisment că nu e voie să-i culegi. Niciun îngrijitor în zonă. Şi totuşi, nimeni nu se atingea de ei. Lumea îi privea, admira, poza, dar atât. Stau şi mă întreb câte zile (sau ore?) ar fi rămas căpşunii ăia acolo de erau în România.
Pe la ieşire, am fost întâmpinaţi de un cârd de boboci de raţă. Tare dulci şi prietenoşi, se ţineau după vizitatori şi voiau să se joace cu noi.
Şi ca o concluzie la toată minunăţia văzută, am admirat spre ieşire cel mai frumos fluture văzut în ultima vreme în natură:
Ceea ce părea a fi o vizită scurtă, s-a transformat ieri în 5 ore de relaxare şi admiraţie a naturii, cu amintiri frumoase. Pozele făcute ieri vorbesc mai mult decât cuvintele, şi sper să revin primăvara viitoare aici pentru a admira şi alte minunăţii ale creaţiei.
DAR ! Pentru că e un mare "dar" în plimbarea de ieri :) Grădina Botanică din Brooklyn s-a dovedit a fi, chiar şi în perioada asta a anului, un refugiu extraordinar din cotidian şi de gălăgia oraşului. De ce? Păi să vedeţi:
Am ajuns în jurul amiezii acolo, şi am nimerit în ceva "happy hour" pentru că intrarea a fost gratuită. Oricum, preţul e mult mai mic faţă de cealaltă grădină botanică, doar $8 pentru adulţi. Am păşit direct în grădina japoneză, unde în lacul destul de mărişor, era o multitudine de peşti coloraţi şi zglobii, care mai de care mai mare şi mai încântător privirii. Nu au lipsit nişte broscuţe ţestoase leneşe care făceau plajă la soare. Toate aranjamentele de acolo sunt superbe!
Paşii ne-au dus pe urmă la esplanada cu cireşi. Cu regret, am oftat adânc când am văzut ce alei largi şi câţi cireşi sunt, şi că nu e luna mai să-i vedem înfloriţi. Cu siguranţă, anul viitor n-am să ratez o plimbare acolo.
Foarte interesante au fost "sculpturile" din crengi de copaci, în formă de colibe. E însă o expoziţie temporară, în celebrarea a o sută de ani de existenţă a grădinii. Evident, un punct de atracţie pentru toată lumea :)
Punctul forte de ieri a fost, de departe, terasa cu nuferi. O splendoare de flori colorate care îţi încântau ochii la fiecare pas. Iar pe lângă nuferi şi lotusi, mişunau în apă peşti portocalii iar deasupra zburau libelule...
Pentru cine e in New York sau vine prin septembrie, încă vor mai fi înflorite aceste splendori, şi recomand cu căldură să mergeţi să le vedeţi!
Alte secţiuni interesante au mai fost selecţiile de bonsai, cactuşii (orice grădină botanică dacă se respectă are aşa ceva) şi pavilioanele tropicale şi cu climă temperată. Mi s-a părut interesant în toate acestea cum au scos în evidenţă unele plante şi copaci care produc fructe atât de comune nouă în viaţa de zi cu zi : piperul, guava, mango (aşa ceva mi-ar place să am în grădină!), arborele de cafea şi...arborele de cola ! Din păcate, nu am văzut niciun fruct de cola, tare eram curios să văd aşa ceva :)
Există şi o grădină de fructe şi legume, cu roşii, ceapă, vinete, căpşuni, mere, pere etc. Probabil, pentru a le arăta americanilor crescuţi la oraş de unde provin toate produsele din supermarketuri (din categoria "vaca e mov, pentru că aşa e poza de pe ciocolata Milka"). Un lucru interesant: erau foarte mulţi căpşuni copţi. Mari, roşii, arătau delicioşi. Nicăieri vreun avertisment că nu e voie să-i culegi. Niciun îngrijitor în zonă. Şi totuşi, nimeni nu se atingea de ei. Lumea îi privea, admira, poza, dar atât. Stau şi mă întreb câte zile (sau ore?) ar fi rămas căpşunii ăia acolo de erau în România.
Pe la ieşire, am fost întâmpinaţi de un cârd de boboci de raţă. Tare dulci şi prietenoşi, se ţineau după vizitatori şi voiau să se joace cu noi.
Şi ca o concluzie la toată minunăţia văzută, am admirat spre ieşire cel mai frumos fluture văzut în ultima vreme în natură:
Ceea ce părea a fi o vizită scurtă, s-a transformat ieri în 5 ore de relaxare şi admiraţie a naturii, cu amintiri frumoase. Pozele făcute ieri vorbesc mai mult decât cuvintele, şi sper să revin primăvara viitoare aici pentru a admira şi alte minunăţii ale creaţiei.
vineri, 6 august 2010
Alte ciudăţenii
OK, probabil pentru mulţi ceea ce am văzut zilele astea în Battery Park nu e ceva extraordinar. Însă trăind în New York City, nu e la ordinea zilei să vezi o curcă într-un parc.
Da...am avut surpriza acum câteva zile, mergând să iau prânzul, să văd o curcă plimbându-se nestingherită prin iarba din parc, printre oameni, veveriţe şi porumbei, ciugulind iarbă sau odihnindu-se în tihnă la umbră.
Cu totul neobişnuită şi ciudată o asemenea privelişte în partea asta de New York. Ultima oară când am văzut curci era la bunicii prietenei mele, în România la ţară. Mirarea nu a fost doar a mea, foarte multă lume se oprea şi se întreba ce o fi căutând biata pasăre pe-acolo. Evident, curca a ajuns deja atracţie pentru poze :)
Partea a doua a ciudăţeniilor se referă la un fruct. După lebeniţa galbenă, urmează acum banana roşie. La o vizită iniţială în Whole Foods Market din Union Sq. (care apropo e extraordinar, regret acum că n-am fost mai devreme), am găsit soiul de banane de mai jos:
Părerea iniţială e că arată ca şi bananele normale, dar stricate. Că alea se înnegresc când incep să nu mai fie bune...dar eticheta de pe ele zice că sunt banane roşii de fapt. Cum sunt la gust? Habar n-am! Pentru că se pare că nu sunt coapte deloc, şi m-am păcălit desfăcând una...am să o las pe a doua la soare să se coacă, iar dacă a mâncat cineva până acum aşa ceva, să-mi zică şi mie cum sunt la gust :)
Da...am avut surpriza acum câteva zile, mergând să iau prânzul, să văd o curcă plimbându-se nestingherită prin iarba din parc, printre oameni, veveriţe şi porumbei, ciugulind iarbă sau odihnindu-se în tihnă la umbră.
Cu totul neobişnuită şi ciudată o asemenea privelişte în partea asta de New York. Ultima oară când am văzut curci era la bunicii prietenei mele, în România la ţară. Mirarea nu a fost doar a mea, foarte multă lume se oprea şi se întreba ce o fi căutând biata pasăre pe-acolo. Evident, curca a ajuns deja atracţie pentru poze :)
Partea a doua a ciudăţeniilor se referă la un fruct. După lebeniţa galbenă, urmează acum banana roşie. La o vizită iniţială în Whole Foods Market din Union Sq. (care apropo e extraordinar, regret acum că n-am fost mai devreme), am găsit soiul de banane de mai jos:
Părerea iniţială e că arată ca şi bananele normale, dar stricate. Că alea se înnegresc când incep să nu mai fie bune...dar eticheta de pe ele zice că sunt banane roşii de fapt. Cum sunt la gust? Habar n-am! Pentru că se pare că nu sunt coapte deloc, şi m-am păcălit desfăcând una...am să o las pe a doua la soare să se coacă, iar dacă a mâncat cineva până acum aşa ceva, să-mi zică şi mie cum sunt la gust :)
joi, 22 iulie 2010
Lebeniţă sau pepene?
Fără prea multe introduceri, iată ce am cumpărat în seara asta de la supermarketul chinezesc de cartier:
O fi lebeniţă? Aşa ai zice după culoarea cojii şi după gust. Dar...interiorul galben îţi cam dă de bănuit!
Cert e că, deşi am fost avertizaţi pe raft că e lebeniţă galbenă, am crezut că e ceva greşeală şi nu i-am acordat atenţie... iar acasă nu mare ne-a fost mirarea să întâlnim ceva ce nu am mai văzut niciodată până acum! Poza e elocventă în acest sens.
Impresia finală? Gustul e asemănător cu "clasica" lebeniţă roşie, însă culoarea ciudată te face să te gândeşti de două ori înainte să muşti.
O fi lebeniţă? Aşa ai zice după culoarea cojii şi după gust. Dar...interiorul galben îţi cam dă de bănuit!
Cert e că, deşi am fost avertizaţi pe raft că e lebeniţă galbenă, am crezut că e ceva greşeală şi nu i-am acordat atenţie... iar acasă nu mare ne-a fost mirarea să întâlnim ceva ce nu am mai văzut niciodată până acum! Poza e elocventă în acest sens.
Impresia finală? Gustul e asemănător cu "clasica" lebeniţă roşie, însă culoarea ciudată te face să te gândeşti de două ori înainte să muşti.
sâmbătă, 17 iulie 2010
Circle line
După aproape două luni de absenţă aici, ocupat fiind cu serviciul şi venirea prietenei mele în vizită, în sfârşit am făcut împreună o ieşire foarte deconectantă în urmă cu câteva zile : o croazieră de 3 ore în jurul Manhattan-ului, cu cei care îşi zic Circle Line .
Ziua a fost excelentă pentru o plimbare cu bărcuţa : nici prea cald, nici prea rece, iar cei $35 de persoană au meritat pe deplin. Se porneşte de pe un chei aflat chiar lângă Intrepid, pe râul Hudson, în direcţia sud, către capătul "din jos" al insulei Manhattan. E o privelişte inedită să vezi străzile perfect drepte, trase cu liniarul parcă, şi toate clădirile pe care de obicei le vezi din alte unghiuri.
Din prima parte a drumului, mi-a plăcut cum se vede Manhattan-ul din partea statuii libertăţii. Aaa...şi da, vaporul se apropie destul de tare de insula statuii, se pot face poze faine dacă sincronizarea e bună :)
După aceea, se intră pe East River, pentru a vedea Brooklyn-ul şi partea estică a Manhattanului. Pentru amatorii de inginerie sau tehnică, e fascinant să treci pe sub mulţimea de poduri care leagă cele două "orăşele". Iar poziţia noastră pe vapor (chiar în partea din spate, exact la margine) ne-a oferit privilegiul de a vedea nestingheriţi un soare pe cale să apună şi reflectările mirifice în apă şi pe clădiri.
Îndreptându-ne către nord, am văzut pe dreapta şi Queens-ul, iar apoi Bronx-ul. Foarte cochetă a fost o căsuţă construită pe apă, întâlnită în calea noastră:
Prea multe lucruri frumoase şi noi au fost de văzut ca să le pot descrie aici. M-a surprins foarte plăcut să văd un peisaj plin de natură în nordul Manhattanului, de pe Harlem River, şi de asemenea tot în nord, dar pe partea vestică a insulei, de pe Hudson River. Ca să citez de pe site-ul companiei care a organizat croaziera, cele "trei râuri, şapte poduri mari, cinci 'orăşele' (sau diviziuni, dificilă traducerea cuvântului englezesc) şi peste 25 de obiective renumite" fac croaziera o relaxare şi un punct de atracţie pentru oricine, fie turist, fie rezident în New York. Iar ca un sfat, nu cumpăraţi de la plecare cana lor de băuturi pentru că e un fel de "jaf la drumul mare". Mergeţi înainte să ajungeţi la chei într-un Deli sau Pharmacy, luaţi-vă o cantitate suficientă de apa şi mâncare, evitând să consumaţi ceva de la ei. Preţurile sunt ridicol de mari :)
Toate pozele făcute atunci, pe galerie .
Ziua a fost excelentă pentru o plimbare cu bărcuţa : nici prea cald, nici prea rece, iar cei $35 de persoană au meritat pe deplin. Se porneşte de pe un chei aflat chiar lângă Intrepid, pe râul Hudson, în direcţia sud, către capătul "din jos" al insulei Manhattan. E o privelişte inedită să vezi străzile perfect drepte, trase cu liniarul parcă, şi toate clădirile pe care de obicei le vezi din alte unghiuri.
Din prima parte a drumului, mi-a plăcut cum se vede Manhattan-ul din partea statuii libertăţii. Aaa...şi da, vaporul se apropie destul de tare de insula statuii, se pot face poze faine dacă sincronizarea e bună :)
După aceea, se intră pe East River, pentru a vedea Brooklyn-ul şi partea estică a Manhattanului. Pentru amatorii de inginerie sau tehnică, e fascinant să treci pe sub mulţimea de poduri care leagă cele două "orăşele". Iar poziţia noastră pe vapor (chiar în partea din spate, exact la margine) ne-a oferit privilegiul de a vedea nestingheriţi un soare pe cale să apună şi reflectările mirifice în apă şi pe clădiri.
Îndreptându-ne către nord, am văzut pe dreapta şi Queens-ul, iar apoi Bronx-ul. Foarte cochetă a fost o căsuţă construită pe apă, întâlnită în calea noastră:
Prea multe lucruri frumoase şi noi au fost de văzut ca să le pot descrie aici. M-a surprins foarte plăcut să văd un peisaj plin de natură în nordul Manhattanului, de pe Harlem River, şi de asemenea tot în nord, dar pe partea vestică a insulei, de pe Hudson River. Ca să citez de pe site-ul companiei care a organizat croaziera, cele "trei râuri, şapte poduri mari, cinci 'orăşele' (sau diviziuni, dificilă traducerea cuvântului englezesc) şi peste 25 de obiective renumite" fac croaziera o relaxare şi un punct de atracţie pentru oricine, fie turist, fie rezident în New York. Iar ca un sfat, nu cumpăraţi de la plecare cana lor de băuturi pentru că e un fel de "jaf la drumul mare". Mergeţi înainte să ajungeţi la chei într-un Deli sau Pharmacy, luaţi-vă o cantitate suficientă de apa şi mâncare, evitând să consumaţi ceva de la ei. Preţurile sunt ridicol de mari :)
Toate pozele făcute atunci, pe galerie .
vineri, 21 mai 2010
Natura din spatele blocurilor
Din nou m-am inspirat de pe un post de pe alt blog în plimbarea din această după-amiază călduroasă.
Profitând de noua regulă de la servici ( vinerea se lucrează juma'de zi doar, yey ! ), am pornit într-o plimbare pe esplanada din downtown Manhattan, la nord de Battery Park, pe malul râului Hudson. Sincer să fiu, atât eu cât şi colegul am fost foarte plăcut surprinşi de spaţiul verde ce stătea pitit în spatele blocurilor uriaşe din districtul financiar. N-ai zice că se află aşa o minunăţie dincolo de ele !
Evident, am început plimbarea cu "The Real World" , de altfel ceea ce îmi doream cel mai mult să văd. Foarte haioase lucrările aşezate în cele mai neobişnuite locuri din părculeţ :
Iar omuleţii de peste tot te îndemnau parcă să te uiţi şi mai atent pe unde mergi, cine ştie de unde mai apare câte unul...
Mergând apoi înspre Battery Park, un spaţiu verde grandios s-a deschis privirii. O mulţime de copii jucându-se, multă lume la plajă, totul forfotea de viaţă şi de animaţie. M-a făcut să mă gândesc la un episod din România de acum câţiva ani, când în "parcul mare" din Cluj, am intrat puţin pe un spaţiu verde să fac o poză cu prietena mea, iar o îngrijitoare ne-a văzut şi a strigat la noi foarte nepoliticos să nu călcăm pe iarbă... Lucru care aici e ceva absolut normal să stai pe spaţiile verzi din parc... unul din motivele pentru care iubesc parcurile din New York. ( colegul meu a fost mirat când i-am povestit episodul, şi m-a întrebat "păi atunci de ce mai era spaţiul verde ? doar de ornament ?" )
Plimbarea a fost extrem de placută, un loc pe care-l recomand oricui ajunge în downtown şi vrea să vadă şi altceva în afară de taur şi statuia libertăţii. Credeţi-mă, o plimbare în această esplanadă face mai mult decât nişte obiecte lucioase făcute de mâna omului :)
Toate pozele de azi pe picasa .
Profitând de noua regulă de la servici ( vinerea se lucrează juma'de zi doar, yey ! ), am pornit într-o plimbare pe esplanada din downtown Manhattan, la nord de Battery Park, pe malul râului Hudson. Sincer să fiu, atât eu cât şi colegul am fost foarte plăcut surprinşi de spaţiul verde ce stătea pitit în spatele blocurilor uriaşe din districtul financiar. N-ai zice că se află aşa o minunăţie dincolo de ele !
Evident, am început plimbarea cu "The Real World" , de altfel ceea ce îmi doream cel mai mult să văd. Foarte haioase lucrările aşezate în cele mai neobişnuite locuri din părculeţ :
Iar omuleţii de peste tot te îndemnau parcă să te uiţi şi mai atent pe unde mergi, cine ştie de unde mai apare câte unul...
Mergând apoi înspre Battery Park, un spaţiu verde grandios s-a deschis privirii. O mulţime de copii jucându-se, multă lume la plajă, totul forfotea de viaţă şi de animaţie. M-a făcut să mă gândesc la un episod din România de acum câţiva ani, când în "parcul mare" din Cluj, am intrat puţin pe un spaţiu verde să fac o poză cu prietena mea, iar o îngrijitoare ne-a văzut şi a strigat la noi foarte nepoliticos să nu călcăm pe iarbă... Lucru care aici e ceva absolut normal să stai pe spaţiile verzi din parc... unul din motivele pentru care iubesc parcurile din New York. ( colegul meu a fost mirat când i-am povestit episodul, şi m-a întrebat "păi atunci de ce mai era spaţiul verde ? doar de ornament ?" )
Plimbarea a fost extrem de placută, un loc pe care-l recomand oricui ajunge în downtown şi vrea să vadă şi altceva în afară de taur şi statuia libertăţii. Credeţi-mă, o plimbare în această esplanadă face mai mult decât nişte obiecte lucioase făcute de mâna omului :)
Toate pozele de azi pe picasa .
vineri, 7 mai 2010
Ce nu face omu' pentru 5 dolari
Astazi la servici un coleg ne-a aratat un site interesant : http://www.fiverr.com/
Dupa cum il descriu chiar autorii, e un loc in care lumea isi ofera 'servicii' pentru $5.
Destul de haios, un loc in care te poti amuza bine, sau mira cat de mare e uneori prostia omeneasca.
Printre lucrurile ce m-au facut sa zambesc au fost :
- o reteta romaneasca "fenomenala", dupa o descrie autoarea Gina
- o sticla cu aer de New York ( asta a fost foarte haioasa ideea )
- un filmulet scurt cu o tipa "talentata" care se lauda ca isi misca buzele intr-un mod nemaivazut
- 15 minute la taclale cu un tip, pentru cei singuratici si plictisiti
Interesante idei, nu ? Si sunt mii :)
Am si eu o propunere : eu pentru $5 ma voi duce la orice muzeu/parc din zona NYC (la care nu am mai fost pana acum) , sa fac poze si sa scriu un articol pe blog. Astept propuneri :)
Voi ce ati face pentru cinci dolari ?
Dupa cum il descriu chiar autorii, e un loc in care lumea isi ofera 'servicii' pentru $5.
Destul de haios, un loc in care te poti amuza bine, sau mira cat de mare e uneori prostia omeneasca.
Printre lucrurile ce m-au facut sa zambesc au fost :
- o reteta romaneasca "fenomenala", dupa o descrie autoarea Gina
- o sticla cu aer de New York ( asta a fost foarte haioasa ideea )
- un filmulet scurt cu o tipa "talentata" care se lauda ca isi misca buzele intr-un mod nemaivazut
- 15 minute la taclale cu un tip, pentru cei singuratici si plictisiti
Interesante idei, nu ? Si sunt mii :)
Am si eu o propunere : eu pentru $5 ma voi duce la orice muzeu/parc din zona NYC (la care nu am mai fost pana acum) , sa fac poze si sa scriu un articol pe blog. Astept propuneri :)
Voi ce ati face pentru cinci dolari ?
miercuri, 5 mai 2010
High Line
Inspirat acum câteva zile de un post pe un alt blog, în seara aceasta m-am decis să merg şi eu după servici pe High Line.
Curios de ideea de a vedea cum arată un parc ... la înălţime, am pornit în explorarea vechii linii ce a servit până în urmă cu fix 30 de ani ca şi transport feroviar de marfă.
Din păcate, e amenajată doar o mică parte din această linie. Însă sunt promise extinderi în următorii ani, precum şi diverse îmbunătăţiri în secţiunea existentă.
La prima vedere...e o banală linie ferată dezafectată, cu buruieni crescute printre şine :)
Pe măsură însă ce continui plimbarea, se pot vedea şi băncile inedite, pline de altfel de lumea dornică de a sta la soare, care dau o notă aparte acestui părculeţ suspendat :
Mi-a placut şi priveliştea oferită de înălţime : Hudson River şi New Jersey se văd foarte frumos de acolo. Mai ales că şmecherul de mine a ales momentul potrivit pentru a surprinde un apus de soare fermecător ...
Per total, o plimbare scurtă, dar interesantă într-un parc nou pentru New York ( a fost deschis anul trecut in iunie ), care însă promite a fi şi mai frumos odată cu deschiderea în anii viitori a celorlalte segmente.
Toate pozele de azi, pe galerie .
Curios de ideea de a vedea cum arată un parc ... la înălţime, am pornit în explorarea vechii linii ce a servit până în urmă cu fix 30 de ani ca şi transport feroviar de marfă.
Din păcate, e amenajată doar o mică parte din această linie. Însă sunt promise extinderi în următorii ani, precum şi diverse îmbunătăţiri în secţiunea existentă.
La prima vedere...e o banală linie ferată dezafectată, cu buruieni crescute printre şine :)
Pe măsură însă ce continui plimbarea, se pot vedea şi băncile inedite, pline de altfel de lumea dornică de a sta la soare, care dau o notă aparte acestui părculeţ suspendat :
Mi-a placut şi priveliştea oferită de înălţime : Hudson River şi New Jersey se văd foarte frumos de acolo. Mai ales că şmecherul de mine a ales momentul potrivit pentru a surprinde un apus de soare fermecător ...
Per total, o plimbare scurtă, dar interesantă într-un parc nou pentru New York ( a fost deschis anul trecut in iunie ), care însă promite a fi şi mai frumos odată cu deschiderea în anii viitori a celorlalte segmente.
Toate pozele de azi, pe galerie .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
