Prima excursie în Europa a venit devreme anul acesta, cu o vizită de câteva zile în Olanda.
Experiențele au început chiar cu câteva minute înainte de aterizare, când din avion am văzut întinderile de mori de vânt, printre canale și câmpuri de flori. Ah, Europa!
Pentru două zile am explorat Amsterdamul, cu ghidul în mână. Am descoperit orașul prin cartea lui Rick Steves (cel care m-a ajutat și în Paris să am o experiență frumoasă în 2010), un ajutor de neprețuit prin jungla urbană și nebunia olandeză.
În prima zi, am pornit devreme într-o plimbare de la gara centrală...
...la Rijksmuseum...
Asemănarea dintre aceste două construcții nu e întâmplătoare: ele au fost proiectate de același arhitect, și stau față în față având în mijlocul lor orașul vechi.
Am rămas uimit că la ora 8:30 dimineața, în ciuda agitației de pe stradă cu mașini, pietoni și bicicliști, în afară de foarte puține localuri, totul era închis: magazinele de haine, alimentare, până și McDonalds'ul și KFC-ul! Stăteam și mă întrebam unde merge toată lumea aia grăbita pe străzi...că sigur nu la magazinele ce le voiam eu să fie deschise....
Am menționat mai sus bicicliști. E extraordinară pasiunea lor de a folosi bicicleta în orice moment al zilei. Indiferent de vârstă sau condiție socială, bicicliștii sunt peste tot, și în număr mult mai mare decât am văzut oriunde în America. Altă deosebire e că majoritatea nu au biciclete scumpe sau sofisticate, ci se dau pe niște biciclete ce mi-au amintit de cele din România din perioada revoluției din '89 - simple și ruginite. Ideea e să nu atragă hoții sau dacă totuși sunt furate pierderea nu e mare.
Cele două mari muzee fiind în renovare (Rijksmuseum și Muzeul Van Gogh), având deschise doar câteva secțiuni, am reușit recordul să vizitez trei muzee într-o zi. La cele menționate mai sus am adăugat și Muzeul Amsterdam, un periplu prin istoria orașului din secolul XIII până în zilele de astăzi. Cu adevărat impresionant!
Ce-mi place foarte mult în ghidurile lui Rick Steves sunt tururile sale prin oraș. Ajungi să vezi locuri și clădiri pe care altfel nu le-ai observa sau nu ai ști că ele există:
În mijloc, clădirea roșiatică, e cea mai îngustă casă din Amsterdam...
Din cauza faptului că toate clădirile sunt lipite una față de alta, având scări strâmte înăuntru, olandezii au găsit un mod ingenios de a rezolva problema mutatului într-o casă nouă:
Majoritatea clădirilor au cârlige, pentru ca să poată atașa scripeți... În ziua de azi însă, noile tehnologii oferă o metodă mult mai comodă:
O altă problemă pentru locuitorii țărilor de jos a fost și sunt locuințele. Costurile fiind ridicate din cauza spațiilor limitate, nu a durat mult până să apară casele plutitoare pe canale:
Nu se putea ca prin plimbarea mea să nu trec și prin piața de flori. Forfotea de turiști, localnici, vânzători care iți încântau privirile cu o mulțime de flori de toate culorile. Bineînțeles, predominau lalelele, florile oficiale ale Olandei...
Timpul a fost scurt. Olanda mi-a lăsat o amintire plăcută și dorința de a reveni cândva pentru a o explora mai îndeaproape. Restul de poze sunt pe galeria Picasa.
Se afișează postările cu eticheta Europa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Europa. Afișați toate postările
sâmbătă, 21 aprilie 2012
duminică, 31 octombrie 2010
Paris, mon amour
Desi blogul se cheama "Jurnal de State", atunci cand sunt in concediu in Europa se vor mai gasi si (putine) postari cu ce am vizitat pe 'batranul continent'.
Am revenit in Paris, orasul in care in urma cu zece ani ma plimbam prima oara, si mi-am promis atunci ca "eu cand voi fi mare am sa ma intorc aici". Lucru care s-a si intamplat acum cateva saptamani, spre emotia si bucuria mea.
Mi-am aranjat excursia din vreme, luand biletele de avion cu WizzAir, si cazarea la un hotel la periferia Parisului (Mr. Bed City, in Bagnolet). Recunosc ca am avut putine emotii in legatura cu hotelul (a fost ieftin, review-urile pe net erau impartite), insa s-au dovedit a fi neintemeiate: camera, desi mica, a fost cocheta si suficient de incapatoare pentru doua persoane. Iar micul dejun, inclus in pret, consta intr-un bufet frantuzesc extrem de copios.
Ghidul care ne-a fost extrem de folositor ii apartine lui Rick Steves, si recomand cu caldura seriile publicate de el. Pe langa faptul ca incearca sa puncteze cele mai cunoscute obiective turistice, autorul vine cu multe sfaturi personale, pe care le-am aplicat cu succes.
Pe scurt, iata cum ne-am petrecut cele 3 zile si jumatate:
Ziua 1: pe o vreme de toamna superba, ne-am plimbat prin Jardin du Luxembourg. O meritata relaxare dupa drum...
Les Champs Elysees - Joe Dassin
Am revenit in Paris, orasul in care in urma cu zece ani ma plimbam prima oara, si mi-am promis atunci ca "eu cand voi fi mare am sa ma intorc aici". Lucru care s-a si intamplat acum cateva saptamani, spre emotia si bucuria mea.
Mi-am aranjat excursia din vreme, luand biletele de avion cu WizzAir, si cazarea la un hotel la periferia Parisului (Mr. Bed City, in Bagnolet). Recunosc ca am avut putine emotii in legatura cu hotelul (a fost ieftin, review-urile pe net erau impartite), insa s-au dovedit a fi neintemeiate: camera, desi mica, a fost cocheta si suficient de incapatoare pentru doua persoane. Iar micul dejun, inclus in pret, consta intr-un bufet frantuzesc extrem de copios.
Ghidul care ne-a fost extrem de folositor ii apartine lui Rick Steves, si recomand cu caldura seriile publicate de el. Pe langa faptul ca incearca sa puncteze cele mai cunoscute obiective turistice, autorul vine cu multe sfaturi personale, pe care le-am aplicat cu succes.
Pe scurt, iata cum ne-am petrecut cele 3 zile si jumatate:
Ziua 1: pe o vreme de toamna superba, ne-am plimbat prin Jardin du Luxembourg. O meritata relaxare dupa drum...
Cina am luat-o in "Cartierul Latin": un loc care mai degraba s-ar numi "cartierul grecesc" dupa abundenta de gyros-uri. Insa un loc interesant, unde am revenit si in alta seara ca sa mancam.
Ziua 2 a fost dedicata in intregime Muzeului Louvre. Ca niste turisti constiinciosi, am "bifat" aici Mona Lisa, Venus din Milo, o mumie egipteana etc. Cel mai mult ne-au placut apartamentele lui Napoleon III: luxul, maretia si detaliile te lasa mut. Din pacate, nu am facut nicio poza inauntru, pe ideea ca exista o multime de albume online si tiparite cu poze mult mai de calitate fata de ce as fi pozat eu. Am insa o poza din categoria "yo la Luvru'" -merci, Alex!:)
Spre seara am facut o plimbare pe Champs-Elysees. De cand am asteptat momentul asta, sa ajung acolo si sa cant celebra melodie...
Les Champs Elysees - Joe Dassin
Ziua 3: Am inceput cu o tentativa de a ne urca pe Arcul de Triumf. Ghinion, se facea greva, asa ca am purces la Turnul Eiffel. La fel de spectaculos cum mi s-a parut si prima oara, in ciuda faptului ca am rabdat cu darzenie vant si frig stand la coada o ora. Din pacate, fiind o zi de sambata, era plin de turisti, si timpul nu ne-a mai permis sa urcam pana in varf. Am fost noi pe Empire State Building, mare paguba ca n-am urcat pe turn! :)
Foarte frumoasa privelistea de pe Trocadero: e cel mai bun loc de a-ti incepe vizita la turn, si seara totul se vede la superlativ.
De la turn, am pornit intr-o aventura pe Rue Cler, o straduta cocheta plina de bunataturi frantuzesti: magazine cu flori, legume, fructe, brutarii si patiserii imbietoare, clatite, branzeturi, restaurante...Am luat aici un pranz frantuzesc delicios!
Am continuat apoi cu o vizita la bazilica Sacre-Coeur. La indrumarea unui prieten bun, am pornit nu dinspre oras, ci am urcat din josul dealului, prin spatele bisericii, ca apoi in varf sa ni se deschida o privire panoramica spectaculoasa a Parisului:
Ultima zi a inceput cu o noua tentativa de a urca pe Arcul de Triumf. De data aceasta era deschis si se putea urca sus. Mi-a placut, evident, privelistea pentru care e renumit: cea a bulevardului Champs-Elysees, care se vede cel mai bine de aici.
Langa centrul Georges Pompidou am pasit in atelierele lui Brancusi. Foarte, foarte putini vizitatori, insa ne-a placut sa vedem un loc in care nu a mai trebuit sa ne ascundem nationalitatea, ci dimpotriva. Desi spatiul in sine nu e foarte mare, e interesant sa privesti fiecare detaliu din fiecare camera, vazand locul si uneltele cu care a creat artistul.
Contrastul dintre vechi si nou se vede cel mai bine continuand vizita in La Defense, si privind Grande Arche. Inaugurat acum 21 de ani, tanarul arc m-a surprins prin dimensiuni: Rick Steves zice ca sub bolta sa ar incapea pana si catedrala Notre-Dame. Din nefericire, de cateva luni se lucreaza la lifturile exterioare si nu se putea urca in varf :(
Iar daca tot veni vorba de Notre-Dame, am mersi si pe-acolo tot duminica, nimerind taman la sfarsitul slujbei.
Pe scurt cam asta a fost excursia la Paris...am avut parte de niste bine-meritate zile de relaxare si de locuri frumoase. Toate pozele facute, pe galerie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)