duminică, 22 noiembrie 2009

Cina la Panera

   De mai bine de o luna mi-am facut un obicei duminica seara de a-mi rasfata stomacul cu o cina la Panera .
   Prima oara am incercat acest local prin septembrie, in Princeton.  Am fost foarte placut surprins de ineditul localului, de meniul variat si aparte. Si mi-am zis ca trebuie sa caut si in New York. Si am gasit, nu foarte departe de mine, iar de atunci sunt un client fidel in fiecare saptamana.
   Ce mananc eu de obicei, sunt supele-crema delicioase, combinate fie cu jumatate de sandwich sau salata. Supa preferata e, de departe, cea de ceapa. Inainte sa o gust am strambat si eu din nas, dar e extraordinar de buna, cremoasa, cu crutoane si fulgi de branza pe deasupra. Nici nu simti ceapa, doar o aroma deosebit de gustoasa. Am mai incercat supa de rosii si cea de broccoli, ambele foarte inedite.
   Din meniul "You pick two"  , pe langa supa, de obicei testez sandwichurile. Sunt facute "ca acasa", ingrediente proaspete si painea preparata in cuptoarele proprii (nu degeaba se numeste Panera Bread), abia scoasa din cuptor.
   Astazi am incercat ceva nou : supa de ceapa in bol de paine, si o salata de pui "Fuji", cu rosii, nuca, branza cu mucegai, si inca alte verdeturi ce nu le-am recunoscut :)



 Iar de baut, un ceai delicios cu zahar brun.
 Total : $10 , ceea ce nu mi se pare deloc scump tinand cont ca totul e preparat pe loc si am mancat pe saturate.
 Pe langa mancarea buna, ambele localuri (cel unde merg eu si cel din Princeton) sunt extrem de dragute, linistite (e o muzica relaxanta in surdina) si cochete. E plin de studenti care stau cu orele si invata, isi fac temele si se dau pe internetul oferit gratis prin wireless de magazin.
 Recomand oricui are ocazia sa treaca pe langa Panera sa intre si sa incerce !

luni, 16 noiembrie 2009

Expozitia de cadavre

   Pe cat de morbid suna, pe atat de extraordinar e locul unde am fost astazi : o expozitie inedita de cadavre umane, intregi sau diferite parti din corp, expuse intr-o galerie in New York .
   Sa fiu sincer, cand niste prieteni mi-au spus de aceasta expozitie in urma cu cateva saptamani, am zis ca n-o sa merg sa o vizitez degraba, stiindu-ma foarte "sensibil" la sange, disectii, organe, cadavre etc . Dar mi-am luat totusi inima in dinti, si pentru aproape $30 (destul de scump) am avut parte de o experienta extraordinara de explorare a corpului uman.
   Cu regret am citit de dinainte pe site-ul lor ca sunt interzise orice dispozitive de facut fotografii, dar se pot gasi la ei pe pagina sau in alta parte unele poze.
   Expozitia contine corpuri umane "reale", nu mulaje, pastrate printr-o tehnica aparte numita "conservare polimerica" .Am sa traduc de pe site ce inseamna aceasta tehnica, pe mine m-a fascinat:
Anatomistii trateaza un corp cu produse chimice pentru a opri temporar procesul de descompunere. Apoi il diseca pentru a expune structurile importante. Toata apa este eliminata din eşantion prin înlocuirea acesteia cu acetonă. Modelul este plasat apoi într-un amestec de silicon lichid într-o cameră de vid. Sub vid, acetona devine un gaz care este complet înlocuit de amestecul de polimeri. La final, polimerul de silicon se intareste. Rezultatul final este un cadavru uscat, fara miros,conservat permanent si care nu conţine substanţe chimice toxice. Acesta îşi păstrează aspectul original, dar arata ca şi cum ar fi de cauciuc.
   De la sistemul osos, la cel muscular, nervos, circulator, respirator, digestiv si reproductiv, poti privi indeaproape organe sau corpuri intregi. Mi s-a parut interesant faptul ca totul e foarte bine explicat si documentat, mereu exista personal prin preajma care e mai mult decat bucuros sa iti raspunda la intrebari. Un alt aspect aparte e ca sunt prezentate si organe bolnave . Poti vedea cum arata plamanii unui fumator, sau un ficat cu ciroza, sau diferite organe afectate de cancer, tumori, sau alte afectiuni.
   O sectiune speciala e aceea de dezvoltare a fetusului uman. Nu prea pot zice multe, pentru ca e o sectie tulburatoare, dar fascinanta. Ce mi s-a parut foarte "socant" acolo a fost corpul unei femei ce avea o sarcina, si se vedea fetusul .. cu siguranta n-am sa uit ce am vazut acolo degraba !
   Un fapt amuzant, multa lume (de altfel si eu) se apropia de cadavre si le mirosea. E intr-adevar o realizare remarcabila sa poti privi muschii si organele pe oase, si sa nu se simta absolut niciun miros.
   Cuvintele insa nu pot descrie minunile vazute acolo. Ramane doar sa veniti sa vedeti expozitia, cand aveti primul drum la New York :)
   Ah, si singura mea amintire de acolo e o poza facuta la intrare .