miercuri, 27 aprilie 2011

San Francisco

    În urmă cu câteva săptămâni a avut loc în San Francisco un festival al înfloririi cireşilor japonezi. Pe lângă minunata privelişte pe care natura ne-o oferă ca semn clar al venirii primăverii, organizatorii au încântat privirile, auzul şi papilele gustative ale vizitatorilor cu o serie de spectacole, parade şi corturi pentru gurmanzi, încât nu ştiai unde să te opreşti să zăboveşti mai mult.
    Semnul evident al venirii primăverii, pe lângă minunata vreme de afară, surprins mai jos...


    După o plimbare printre standuri şi degustări de mâncare, mai mult sau mai puţin autentic japoneză, a urmat explorarea oraşului. Totul în jur mi s-a părut că pot descrie într-un singur cuvânt: cochet. Cele peste 50 de dealuri care fac parte din oraş creează nişte străduţe abrupte foarte interesante, pe unde circulă un inedit mijloc de transport în comun...


....tramvaiul! Deşi folosit mai mult în scop turistic, plin de lume cocoţată pe margini întocmai ca în poza de mai sus, a fost o prezenţă obişnuită în perindarea prin oraş. Timpul fiind o problemă mereu, am punctat doar câteva obiective. Union Sq. a fost unul din ele, şi trebuie să recunosc că mi-a plăcut mult mai mult cel din San Francisco decât înghesuitul lui tiz din New York. Cea mai frumoasă privelişte, de pe uriaşa clădire Macy's:


    Iar dacă tot am ajuns acolo sus, nu puteam rata "The Cheesecake factory" , adică "fabrica de prăjituri cu brânză" (sună oribil în română):


    Ca să dăm jos caloriile, am făcut o plimbare pe "Embarcadero", un bulevard ce se întinde de-a lungul părţii estice a oraşului şi care leagă mai multe cheiuri.


    O surpriză plăcută a fost vederea unei foci care înota liberă printre pilonii din apă...


    Următorul punct a fost "Coit Tower", un turn care a fost iniţial folosit pentru transmisii telegrafice, şi care acum oferă o privelişte frumoasă a oraşului. Am urcat pe o potecă lăturalnică desprinsă din Embarcadero, şi parcă am păşit în altă lume: vegetaţie luxuriantă, o mulţime de flori, linişte...până la punctul când se auzea zgomot şi agitaţie de sus. La început nu se vedea nimic printre copaci, dar apoi au început să se contureze nişte pene verzi bine ascunse în frunziş, un cap roşu...era plin de papagali!


    Zburau de colo-colo şi se certau de zor, cu greu putându-i observa prin desiş. Cel surprins în poză se odihnea probabil, pregătindu-se pentru o nouă rundă de joacă.
    Iar sus, s-a deschis o privelişte minunată a peninsulei, cu insuliţele înconjurătoare (celebra Alcatraz e una din ele) şi faimosul pod Golden Gate (nu, nu e cel din poza de mai jos)



    Dar, dacă tot veni vorba de Golden Gate Bridge, am mers şi pe el! L-am traversat prima oară cu un autobuz, şi la întoarcere am mers pe jos circa o oră. Însă priveliştea care îţi taie răsuflarea a meritat mersul prin frig şi vântul neobosit.



    Mi-a plăcut la nebunie oraşul, îmi doresc să revin cât mai repede, mai ales că acum stau aproape de el. În cele două zile de vizită şi-a făcut loc pe lista mea de oraşe preferate, de aceea am să mai scriu de el de multe ori!
    Pentru restul pozelor, click aici.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Las Vegas

    Hei, dar parcă eu m-am mutat în California, nu în Nevada...Asta aşa e, însă primul post scris din California e de fapt despre mini-excursia făcută la începutul săptămânii cu colegii de la noul servici. De altfel, nu am apucat încă să fac nicio poză în zona unde locuiesc temporar, aştept să mă mut definitiv în următoarele săptămâni, să iau o maşină şi să pot explora împrejurimile.
    OK, revenind la Las Vegas...pentru mine a fost prima oară acolo. Pozele vor transmite sentimentele mele de uimire şi de "gură-cască", de aceea voi începe cu o imagine a îmbarcării noastre pe trei avioane private...


...şi după o oră de zbor...


Las Vegas!

Ne-am cazat rapid la hotelul Encore, cam aşa arăta camera...


Şi apoi am fugit la autobuzele care ne-au dus la hotelul Bellagio pentru dineul oficial. Faimosul hotel care deţine renumita fântână arteziană reflectă acelaşi lux şi în interior...



... coridoare care parcă nu se mai terminau...
Dar, am supravieţuit marşului prin labirintul de culoare, şi a meritat. Ne aştepta o sală de mese imensă (ca pentru 400 de persoane)...



Mâncarea a fost pregătită de ceva bucătar renumit (cică), şi pot să zic că totul a fost la fel de gustos după cum a şi arătat...


aperitivul trio de tomate


salata de homar


"pan seared scallop"


filet de wagyu (vită australiană)




desertul

    După ce-am mâncat bine, am mers la...


Nefiind un fan The Beatles, spectacolul mi s-a părut doar bunicel, spre deosebire de Wintuk. Tema e istoria formaţiei britanice, cu acrobaţii pe melodiile şi înregistrările lor din studio şi concerte. Amenajarea scenei a fost extraordinară, era o sală rotundă, iar performanţele se desfăşurau în centru, sus, la stânga, la dreapta...Pot să spun că a fost per total un spectacol care nu trebuie ratat dacă veţi ajunge vreodată în Las Vegas.
    Seara s-a terminat într-un club privat închiriat pentru noi, cu muzică până la 3 dimineaţa...


    Iar a doua zi, înapoi în Mountain View, California!
    Toate pozele selecţionate cu grijă, pe galerie.