După ce treci podul Golden Gate în San Francisco, există două rute pe care poţi merge pentru a ajunge la destinaţie: un drum mai scurt prin Fairfax, şi unul puţin mai lung pe autostrada 1 (Highway One). La dus am ales vechiul prieten Highway One, pentru priveliştea superbă ce o oferă pe coasta Pacificului şi parcurile prin care trece.
Traficul din păcate a fost destul de mare, aşa încât am ajuns destul de târziu acolo şi am ratat turul cu ghid al zonei. Am mers direct la far, iar pe măsură ce te apropiai de ocean, se simţea tot mai tare briza puternică. Însă priveliştea care ţi se deschide te face să uiţi pentru câteva momente de frig şi de disconfort...
Farul, construit în anii 1870, a servit cu succes timp de un secol navigării prin aceste ape ale Pacificului, într-o zonă renumită ca fiind aproape mereu ceţoasă. Spre bucuria mea, vremea a fost superbă ieri şi a oferit vizibilitate maximă.
Partea grea pentru unii e la urcarea celor trei sute de trepte. Un exerciţiu plin însă de de surprize: o multitudine de flori sălbatice viu colorate, plante ce cresc în stâncă, şi evident priveliştea ce taie răsuflarea oferită de ocean şi stâncile unde se sparg valurile.
Pe drumul de întoarcere am văzut o căprioară, care păştea agale la câteva sute de metri, fără să fie deranjată de turişti...
Dar asta nu e tot. Golful ce înglobează Point Reyes e casa a 20% din totalul focilor coastei Pacificului ce se înmulţesc în sezon aici. Din păcate nu am văzut nici una, probabil sezonul abia a început.
Deşi puţin departe, Point Reyes e o destinaţie de weekend relaxantă pentru iubitorii de natură şi recomand cu cădură ca destinaţie de o zi! Toate pozele de ieri aici.
