Farul din Point Reyes

    La aproximativ două ore de condus înspre nord se găseşte Point Reyes, faimos în special pentru farul construit în urmă cu peste o sută de ani pe coasta Pacificului.
    După ce treci podul Golden Gate în San Francisco, există două rute pe care poţi merge pentru a ajunge la destinaţie: un drum mai scurt prin Fairfax, şi unul puţin mai lung pe autostrada 1 (Highway One). La dus am ales vechiul prieten Highway One, pentru priveliştea superbă ce o oferă pe coasta Pacificului şi parcurile prin care trece.
    Traficul din păcate a fost destul de mare, aşa încât am ajuns destul de târziu acolo şi am ratat turul cu ghid al zonei. Am mers direct la far, iar pe măsură ce te apropiai de ocean, se simţea tot mai tare briza puternică. Însă priveliştea care ţi se deschide te face să uiţi pentru câteva momente de frig şi de disconfort...

    Farul, construit în anii 1870, a servit cu succes timp de un secol navigării prin aceste ape ale Pacificului, într-o zonă renumită ca fiind aproape mereu ceţoasă. Spre bucuria mea, vremea a fost superbă ieri şi a oferit vizibilitate maximă.

    Partea grea pentru unii e la urcarea celor trei sute de trepte. Un exerciţiu plin însă de de surprize: o multitudine de flori sălbatice viu colorate, plante ce cresc în stâncă, şi evident priveliştea ce taie răsuflarea oferită de ocean şi stâncile unde se sparg valurile.
    Pe drumul de întoarcere am văzut o căprioară, care păştea agale la câteva sute de metri, fără să fie deranjată de turişti...

    Dar asta nu e tot. Golful ce înglobează Point Reyes e casa a 20% din totalul focilor coastei Pacificului ce se înmulţesc în sezon aici. Din păcate nu am văzut nici una, probabil sezonul abia a început.
    Deşi puţin departe, Point Reyes e o destinaţie de weekend relaxantă pentru iubitorii de natură şi recomand cu cădură ca destinaţie de o zi! Toate pozele de ieri aici.

Santa Barbara...spre Malibu

    Gradina botanica din Santa Barbara e inedita. Spre deosebire de surorile ei din lumea intreaga, care expun plante din diverse colturi ale lumii, cea din Santa Barbara e dedicata in totalitate florei din California.
    La prima vedere pare plictisitoare ideea, si recunosc cu rusine ca in prima jumatate de ora nu mi s-a parut nimic spectaculos. Insa pe masura ce te afunzi pe cararile intortocheate si susurul apei si fosnitul frunzelor te invaluie, incepi sa realizezi ce loc linistit si frumos e. Si mi-am dat seama ca e doar o mica idee din ce inseamna parcurile nationale din California, doar putin cat sa trezeasca in tine dorinta de a petrece mai multe zile in salbaticie...
    Pentru prima oara am vazut un sequoia si m-a impresionat...

    De jur imprejur era miscare, si nu stiai de la ce animalute provin sunetele. Veverite? Pasari? Alte rozatoare? La un moment dat am dat nas in nas, la mai putin de jumatate de metru, cu un soi de soarece. S-a uitat curios la mine pentru cateva secunde, dar cand am pus mana incet pe camera foto, s-a speriat si a tulit-o printre frunze.

    Dupa pranz am pornit la drum catre Malibu. Ce nume faimos! Intrebare pentru bistriteni: va mai aduceti aminte ce era "Malibu" prin anii '90? :)
    Una din atractiile zonei e Vila Getty: un centru educational si muzeu, cu o arhitectura inspirata din antichitatea romana. Gradinile mi-au placut, evident, cel mai mult, si sper ca pozele sa descrie frumusetea locului...

    Dar ce e Malibu fara plaje? Din nou, oriunde opresti de-a lungul autostradei 1 poti opri pentru a admira oceanul si plajele curate. Fiind doar cu cateva ore inainte de apus, m-am oprit sa citesc si sa astept momentul preferat la malul marii...

    Toate pozele de astazi, pe galeria Picasa.

Santa Cruz...spre Santa Barbara

    Am auzit de la foarte multa lume ca Santa Cruz e un loc foarte frumos. N-am avut pana acum ocazia sa merg acolo, insa parte a vizitei mele la Los Angeles, am facut un mic detur pe coasta Pacificului.
    Prima oprire, Santa Cruz. Drumul e spectaculos, cu serpentine printre munti, dealuri si paduri, cu privelisti care par rupte de realitate. Am surprins niste nori interesanti conducand si virand...

    La prima vedere, si eu am fost derutat ca poza ar fi intoarsa. Nu e :) Asa au fost norii, iar stalpul de lumina confirma acest lucru.
    Primul popas in Santa Cruz a fost la o cafenea pentru pranz. De ce cafenea si nu un restaurant sofisticat pe malul marii? Pentru ca moara de vant mi s-a parut mult mai cocheta si interesanta...si alegerea s-a dovedit a fi potrivita!

    Pe langa cafea, ceaiuri si prajituri, servesc mic dejun si sandwichuri la pranz. Ingredientele sunt locale iar legumele sunt din gradina proprie. Vedeta e sandwichul cu sunca de curcan, avocado si kaizer, pus la toast suficient cat sa fie putin crocant...

    Din pacate in perioada asta a anului e rece pentru plaja si baie, insa asta nu a impiedicat lumea sa se joace in nisip sau sa iasa cu iahturile in larg. Deja sunt obisnuit cu nisipul curat si fin, si cu apa de o culoare imbietoare...

    Punctul forte al drumului de astazi a fost insa autostrada 1, care serpuieste de-a lungul coastei Pacificului. Privelisti care iti taie rasuflarea presara acest drum intortocheat la tot pasul. Spre bucuria turistilor, exista peste tot puncte unde poti opri si admira cu veneratie aceste minuni ale creatiei...

    Cuvintele sunt de prisos si nu pot descrie ceea ce am vazut pe viu. Regretul a fost ca s-a innoptat prea repede pentru a putea admira totul...
    Drumul mi-a amintit de Cheile Bicazului la un moment dat, cu o singura deosebire: la salbaticia muntilor si a padurii, adauga valurile oceanului Pacific care se izbesc de coasta. Si tu esti la volan si vezi totul, multumind in gand ca ai privilegiul de a fi acolo.
    Pentru restul pozelor, putine din pacate, click aici.