Natura din spatele blocurilor

    Din nou m-am inspirat de pe un post de pe alt blog în plimbarea din această după-amiază călduroasă.
    Profitând de noua regulă de la servici ( vinerea se lucrează juma'de zi doar, yey ! ), am pornit într-o plimbare pe esplanada din downtown Manhattan, la nord de Battery Park, pe malul râului Hudson. Sincer să fiu, atât eu cât şi colegul am fost foarte plăcut surprinşi de spaţiul verde ce stătea pitit în spatele blocurilor uriaşe din districtul financiar. N-ai zice că se află aşa o minunăţie dincolo de ele !
    Evident, am început plimbarea cu "The Real World" , de altfel ceea ce îmi doream cel mai mult să văd. Foarte haioase lucrările aşezate în cele mai neobişnuite locuri din părculeţ :

 

  
        Iar omuleţii de peste tot te îndemnau parcă să te uiţi şi mai atent pe unde mergi, cine ştie de unde mai apare câte unul...

     Mergând apoi înspre Battery Park, un spaţiu verde grandios s-a deschis privirii. O mulţime de copii jucându-se, multă lume la plajă, totul forfotea de viaţă şi de animaţie. M-a făcut să mă gândesc la un episod din România de acum câţiva ani, când în "parcul mare" din Cluj, am intrat puţin pe un spaţiu verde să fac o poză cu prietena mea, iar o îngrijitoare ne-a văzut şi a strigat la noi foarte nepoliticos să nu călcăm pe iarbă... Lucru care aici e ceva absolut normal să stai pe spaţiile verzi din parc... unul din motivele pentru care iubesc parcurile din New York. ( colegul meu a fost mirat când i-am povestit episodul, şi m-a întrebat "păi atunci de ce mai era spaţiul verde ? doar de ornament ?" )

     Plimbarea a fost extrem de placută, un loc pe care-l recomand oricui ajunge în downtown şi vrea să vadă şi altceva în afară de taur şi statuia libertăţii. Credeţi-mă, o plimbare în această esplanadă face mai mult decât nişte obiecte lucioase făcute de mâna omului :)
    Toate pozele de azi pe picasa .

Ce nu face omu' pentru 5 dolari

    Astazi la servici un coleg ne-a aratat un site interesant : http://www.fiverr.com/
    Dupa cum il descriu chiar autorii, e un loc in care lumea isi ofera 'servicii' pentru $5.
    Destul de haios, un loc in care te poti amuza bine, sau mira cat de mare e uneori prostia omeneasca.
    Printre lucrurile ce m-au facut sa zambesc au fost :
- o reteta romaneasca "fenomenala", dupa o descrie autoarea Gina
- o sticla cu aer de New York ( asta a fost foarte haioasa ideea )
- un filmulet scurt cu o tipa "talentata" care se lauda ca isi misca buzele intr-un mod nemaivazut
- 15 minute la taclale cu un tip, pentru cei singuratici si plictisiti

    Interesante idei, nu ? Si sunt mii :)
    Am si eu o propunere : eu pentru $5 ma voi duce la orice muzeu/parc din zona NYC (la care nu am mai fost pana acum) , sa fac poze si sa scriu un articol pe blog. Astept propuneri :)
    Voi ce ati face pentru cinci dolari ?

High Line

    Inspirat acum câteva zile de un post pe un alt blog, în seara aceasta m-am decis să merg şi eu după servici pe High Line.
    Curios de ideea de a vedea cum arată un parc ... la înălţime, am pornit în explorarea vechii linii ce a servit până în urmă cu fix 30 de ani ca şi transport feroviar de marfă.
    Din păcate, e amenajată doar o mică parte din această linie. Însă sunt promise extinderi în următorii ani, precum şi diverse îmbunătăţiri în secţiunea existentă.
    La prima vedere...e o banală linie ferată dezafectată, cu buruieni crescute printre şine :)

    Pe măsură însă ce continui plimbarea, se pot vedea şi băncile inedite, pline de altfel de lumea dornică de a sta la soare, care dau o notă aparte acestui părculeţ suspendat :

    Mi-a placut şi priveliştea oferită de înălţime : Hudson River şi New Jersey se văd foarte frumos de acolo. Mai ales că şmecherul de mine a ales momentul potrivit pentru a surprinde un apus de soare fermecător ...

    Per total, o plimbare scurtă, dar interesantă într-un parc nou pentru New York ( a fost deschis anul trecut in iunie ), care însă promite a fi şi mai frumos odată cu deschiderea în anii viitori a celorlalte segmente.
    Toate pozele de azi, pe galerie .

Apă, aer şi spaţiu. Intrepid

    A doua tentativa de a merge la muzeul Intrepid s-a dovedit a fi mai de succes ca si prima. Gratie unui program de sustinere a muzeelor de la una din bancile unde am cont, am avut intrare libera ieri.
    Muzeul e amenajat pe un portavion american din perioada celui de-al doilea razboi mondial. Nava e impresionanta, si te invita parca sa pasesti inauntru sa o explorezi.

    Dupa ce am trecut de un filtru ca la aeroport, am ajuns in hangar. Interesant acolo a fost una din cele patru elice care propulsau nava. Si bineinteles, interiorul arata foarte ciudat pentru cineva care nu a mai fost in interiorul unei nave pana acum :) Intrepid a servit si ca nava de recuperare a astronautilor din misiunile NASA. Mi-a placut capsula in care stateau astronautii. Un model reconstruit al unei astfel de capsule se vede pe o macara in afara navei, ca si cum atunci ar fi extrasa din apa.
    Probabil cel mai interesant pentru mine au fost culoarele stramte prin care ajungeai la centrele de comanda ale navei. Te simti foarte mic si cu un vag sentiment de claustrofobie urcand scarile inguste care duc la alt nivel al navei. Cabinele in care dormeau membrii echipajului te fac sa te gandesti ce greu le-a fost sa traiasca acolo... M-a amuzat cand am vazut ca aveau scari rulante in interior :)
    Pe puntea de zbor o colectie mare de avioane de pe intregul glob. Lunga pista de unde se se lansau si aterizau avioanele te faceau sa vezi cat de lunga e nava in realitate. Oh, si chiar e :)
    Un alt punct forte al muzeului e submarinul Growler. Desi scopul pentru care a fost construit nu e unul nobil, explorarea lui e o experienta de neuitat. Nu ai ocazia in fiecare zi sa intri intr-un submarin :)
    La sfarsit, am pastrat timpul pentru a intra in Concorde. Cel mai rapid avion din lume si care poate zbura la cea mai mare altitudine, la dispozitia vizitatorilor. Acest model a facut cel mai scurt zbor peste Atlantic - putin sub 3 ore.
    Nu se pot descrie in cuvinte toate experientele traite ieri acolo. Doar ca e un loc care, chiar daca la prima vedere nu pare interesant pentru unii, merita experimentat. Poate pozele facute de mine sunt mai convingatoare ca si cuvintele :)

Festival românesc pe Broadway

    Din intamplare am descoperit ieri ca in fata cladirii unde lucrez e mare agitatie mare. Un "festival" romanesc a avut loc in Bowling Green ieri.

    Desi zice acolo ca se intinde de la Wall St. , singurele tarabe romanesti le-am intalnit abia de la taur catre Battery Park. In rest, doar mancare italieneasca, greceasca si arabeasca.
    Dar, mirosul de mititei prajiti n-a fost greu de evitat. Mirosea ca la festivalurile de bere Ursus din Cluj. Pacat doar ca nu aveau bere romaneasca (sau cel putin in graba mea nu am vazut-o). Nu am rezistat tentatiei de a imi lua si eu 2 mici ( $3 dolari bucata, scump !) . I-am consumat in parcul Bowling Green, langa scena amplasata pentru ceva concerte de muzica populara romaneasca. A fost interesant sa auzi Zamfir cu Ciocarlia la difuzoare in downtown Manhattan, nu se intampla foarte des asa ceva :)
    M-am plimbat putin si printre standurile romanesti. O tipa care impartea o brosura care promoveaza turismul romanesc a fost putin deranjata de curiozitatea mea sincera legata de interesul strainilor fata de Romania. Printre "merdenele" (ce nostalgie m-a apucat cand am vazut cuvantul, nu l-am mai auzit de atatia ani !) si cozonaci, se strangeau si semnaturi pentru a ridica un bust al lui Eminescu in Queens. Reactia mea cand am aflat ? "ha ha ha" . Exista in Sunnyside o mana de romani si hai sa ridicam un bust al lui Eminescu. Ca ne va face si mai romani . Mai bine sa invatam sa ne promovam tara altfel .Un prim pas e sa invatam macar cum se scrie in engleza corect numele tarii noastre :

    N-am stat prea mult acolo, m-am grabit sa ajung la muzeul Intrepid...