Am ajuns ieri în Toronto, Canada, cu aproape o săptămână înainte de Summit-ul Mozilla. Am plecat de la aeroport direct către Niagara, pentru a sta peste noapte acolo și a petrece o zi plină, duminica, în jurul cascadei.
Deși relativ târziu, obosit de pe drum și fiind treaz de la 5 dimineața, nu am putut rezista tentației de a arunca o primă privire asupra cascadei. Hotelul la care am stat e convenabil plasat la câteva sute de metri de un punct de observație cu priveliștea de mai jos:
Cum s-a lăsat noaptea, am avut parte de o surpriză. Cascada din partea Statelor Unite e luminată din Canada în culorile curcubeului, oferind o priveliște interesantă.
Duminică de dimineață m-am urcat pe un vaporaș și am luat un tur denumit "Maid of the Mist" ("Domnișoara de ceață"). Barca te plimbă pe râul Niagara, și se apropie de cascadele care compun "Cascada Niagara":
Cascada Americană
Valul Miresei (în dreapta pozei)
Potcoava
În drumul către "Potcoavă", barca trece pe lângă celelalta două cascade, având unica ocazie de a fi în două țări în același timp: râul Niagara desparte Canada de Statele Unite ale Americii. Privind înspre partea canadiană, un curcubeu se ținea scai de barca noastră...
Cu cât ne apropiam mai tare de Potcoavă, cu atât vântul și apa te copleșeau tot mai tare. Bine că ne-au dat pelerine de ploaie înainte! Barca se apropie îngrijorător de tare de locul unde apa cade printr-un vuiet asurzitor, însă gândul că turul e activ de aproape 150 de ani te linișteste puțin: barca rezistă, în ciuda instinctelor care te învăluie în sentimente de frică și admirație.
Deodată, barca se oprește. La aproape 20-30 de metri de locul care generează zgomotul. Fără discuție, apa pătrunde peste tot, în ciuda pelerinei. Dar mai contează? În mijlocul potcoavei, în inima Niagarei, niște puncte mici într-o barcă privesc cu gura căscată minunea creației...
La întoarcere, o priveliște frumoasă se deschide în fața ochilor: Podul Curcubeului ("Rainbow Bridge"), care leagă Statele Unite de Canada:
Rainbow Bridge - Canada în stânga, SUA în dreapta
După ce am coborât din barcă, ne-am îndreptat spre următorul punct turistic - atracția denumită "Journey Behind the Falls" ("Călătorie în spatele cascadei"). Drumul urcă chiar deasupra cascadei, cu o perspectivă nouă asupra Potcoavei...
Un lift coboară apoi chiar la baza cascadei, și tunele construite de om te aduc aproape de locuri unde altfel nu ai avea ocazia să ajungi. Cu adevărat o experiență unică!
Orășelul de pe partea canadiană, de lângă cascada Niagara, e cu siguranță un punct turistic interesant. În mintea mea, mă gândeam că e vreun oraș micuț, plictisitor, cu câteva hoteluri, care supraviețuiește datorită turiștilor atrași de cascade.
Oh, cât de mult am greșit crezând asta! Spre surprinderea mea, orașul e o încercare de a imita Las Vegas și New York, rezultatul fiind un kitsch dus la extrem: case de orori (inclusiv un castel al lui Dracula), muzee de ceară cu nume obscure, lanțuri de restaurante americane (printre cele mai slab privite în orice alt colț al Americii), o imitație a "London Eye", un Burger King cu un Frankenstein ținând un hamburger...
Mi s-a părut amuzant un tip ce cânta la chitară într-un restaurant, având ca portativ...un iPad :)
Printre atracțiile turistice pe toate gusturile, am găsit ceva care mi-a atras atenția. O casă construită...cu fundul în sus!
Bineînțeles, nu am stat pe gânduri și am intrat în ea. Pot să spun că după primii pași înăuntru, am amețit! Toate încăperile și aranjamentele sunt răsturnate!
A fost un sfârșit amuzant al unei zile pline. Experiența a fost extraordinară, și mi-a deschis apetitul pentru a găsi pe viitor o nouă scuză de a veni în Toronto și a vizita iarăși Niagara.
Toate pozele făcute aici, pe galeria Picasa.
