sâmbătă, 20 octombrie 2012

Vizită la sediul Mozilla din Mountain View

    În urmă cu un an și jumătate am început lucrul la Mozilla, la sediul central din Mountain View, California. Orașul, având un număr de locuitori similar cu Bistrița, găzduiește, pe lângă Mozilla, sediile centrale ale multor companii renumite, cum ar fi Google, LinkedIn, Symantec, WhatsApp, și sucursale ale Microsoft, Nokia, Opera, Red Hat, ca să le pomenesc doar pe cele renumite la nivel internațional.
    Era și normal să mă simt copleșit la început de tot ce era în jurul meu! Mozilla a fost și este mult peste orice alt servici ce l-am avut, în State sau în România. Iar din ce am auzit vorbindu-se pe aici, faptul că e o organizație non-profit o încadrează printre companiile unice în ce privește felul cum sunt tratați angajații și atitudinea deschisă cu privire la codul sursă al produselor, birourilor și datacenterelor.
    Pe lângă sediul din Mountain View, Mozilla mai are birouri, numite și "spații Mozilla" (Mozilla spaces)  în alte orașe, țări, chiar continente. Spațiile Mozilla oferă un loc pentru a lucra, a se ajuta reciproc și a schimba lumea open-source pentru angajați, contribuitori și membri ai comunităților locale. În Statele Unite, anul trecut am deschis un sediu în San Francisco, și există planuri ca anul viitor să se deschidă în Boston și Portland birouri noi. În Canada, avem birouri în Toronto și Vancouver. În Europa, Paris și Londra, iar anul viitor vom deschide o nouă locație în Berlin. Evident, Asia nu putea fi uitată: avem birouri în China, Japonia, Taiwan, precum și în Noua Zeelandă.
    Fiecare sediu are specificul său, de cele mai multe ori adaptat culturii locale, însă în toate predomină spațiile deschise și sălile de conferință cu nume amuzante.
   
    Revenind acum la Mountain View, sediul e în centrul orașului, unde închiriem două etaje dintr-un complex de birouri.
    
    Etajul 2
La intrarea de la etajul doi, există un spațiu care e deschis mereu în timpul programului de lucru. Un dinozaur din tablă ruginită, sigla Mozilla, te întâmpină...prietenos:
În decursul timpului, lumea a făcut tot felul de glume, după cum se vede în poză: dinozaurul are acum o șa de călărie și o pălărie mexicană. 
    Tot aici se află o zonă unde invitații pot aștepta să fie chemați înăuntru, iar uneori chiar și angajații lucrează când vor să se deconecteze de la birou:

  
    Dacă li se face sete sau vor o gustare rapidă, o cafea, ceai sau ciocolată caldă, frigiderul cu băuturi și rafturile cu fructe, snacks-uri și diverse dulciuri e disponibil oricui...gratuit:

 
    La fiecare etaj există două astfel de bucătării, aprovizionate zilnic.
    Biroul meu se află în sala "R2D2", intrarea făcându-se din acest lobby:


    Referințele la diverse filme clasice SF sunt evidente în tot sediul :)
    Câteva săli de conferință de la etajul doi au nume amuzante, cu referințe la prescurtări folosite pe internet:


IMHO (in my honest opinion = "după părerea mea sinceră")

 
LOL (laugh out loud = râzând tare)

    Există două camere la etajul doi care sunt printre preferatele mele:
Evident, tot cu o referință din jargonul internetului (afk = away from keyboard, traducere "nu sunt în fața tastaturii"), această sală e folosită de către QA (Quality Assurance, echipa care testează produsele înainte ca ele să fie făcute publice) pentru a testa rapid o vulnerabilitate nouă sau un bug nou. Diversele sisteme de operare, pe platformele cele mai comune, asigură accesul rapid pentru a verifica o problemă reclamată.


    HAXXOR  e o "cușcă Faraday" care conține o mulțime de echipamente electronice care ar perturba în mod normal undele radio din clădire. E unica încăpere creată astfel, și lucrând în IT, am ocazia de a avea acces înăuntru, altfel restricționat majorității angajaților.

Dar cum arată totuși spațiile de lucru, birourile propriu-zise? Sunt deschise, prietenoase și cu posibilități nenumărate de a fi decorate...



    Punându-se un mare accent pe confortul angajaților, putem să ne alegem câte monitoare vrem, modelul lor, ce accesorii ne plac (tastatură, mouse, scaune, etc), ba chiar există un consultant "ergonomic" care recomandă toate acestea în funcție de profilul fiecăruia.

Există și o mică terasă, unde de obicei vara, aproape săptămânal, ne strângem toți angajații și facem grătare. O ocazie ideală de a socializa și de a cunoaște lume nouă!

 

    Etajul 3
În fața ieșirii din lift, un semn drăguț te întâmpină la singurul etaj deținut în totalitate de Mozilla la sediul din Mountain View:

Lobby-ul de aici e la fel de prietenos ca și cel de la etajul doi...

 

Sigla Firefox din fundal e de fapt un "tablou" făcut din cuburi Rubik.
În fața fotoliilor, câteva din premiile și trofeele câștigate de Mozilla în decursul anilor:


E imposibil să nu observi pe jos niște lăbuțe care par a te ghida undeva...


Urmându-le, treci pe lângă alte birouri și săli de conferințe, printre care se remarcă Holodeck:


Aici, în fiecare luni dimineața, noii angajați asistă la un proces de "orientare" în companie, unde li se explică diverse proceduri interne și intră în posesia unui laptop nou, ales de ei în prealabil când au semnat contractul de angajare. Fiecare poate să-și aleagă ce dorește, și în general își face propria configurație.
Urmând în continuare pașii de pe covor, te oprești pentru câteva secunde la o mică bibliotecă cu cărți tehnice...


...și un panou TV care afișează în timp real tweet-uri care menționează Mozilla și Firefox în ele.
Ultimii pași trec pe lângă alt frigider plin cu băuturi pe toate gusturile


aflat la intrarea în spațiul comun numit 10 Forward!

 
Pe lângă bucătarie, fotolii și mese, aici există un podium care e folosit în fiecare luni dimineața, la ora 11AM ora locală, pentru ședința publică Mozilla: se discută statusul proiectelor, actualizări de interes public, se introduc noii angajați și în general au loc discuții care pot fi prezentate în mod deschis. Ședința se transmite în direct pe air.mozilla.org.


Atunci când nu există prezentări, lumea vine aici să urmărească programe TV, filme, sau se joacă pe una din consolele de jocuri (Xbox, PlayStation sau Wii).
 
Alte "facilități" ale acestui spațiu sunt...


masa de biliard


scaun de masaj

 și acces la o altă mică terasă care are vizibiliate pe Castro, strada din centrul orașului.

Turul virtual nu s-a terminat aici, mai există câteva poze pe galeria Picasa. Dacă vreodată vizitați nordul Californiei și sunteți în apropiere de San Francisco, vă pot face un tur al acestui birou (sau al celui din San Francisco, de ce nu?) oricând!

duminică, 15 iulie 2012

evz.ro - dezgustător

    Foarte rar citesc presa din România, pentru că fiind aici sunt rupt de realităţile de acasă. O dată pe săptămână mă ţin la curent părinţii cu ce e mai important de aflat.
    Am făcut greşeala în seara aceasta să intru pe saitul vechiului şi renumitului ziar Evenimentul Zilei.
    Încă de pe prima pagină, după ce s-a încărcat cu greu de atâtea reclame, am fost lovit de nişte dezgustătoare articole ale "celui mai bun portal de ştiri".
    Chiar aşa a ajuns presa în România? Am rămas perplex şi fără a mai putea continua pe acel sait.
    Ce credeţi că transmit asemenea articole celor plecaţi din România?... Doar starea deplorabilă în care a ajuns ţara, din păcate...


vineri, 6 iulie 2012

Parcul Naţional Yosemite

    Prima vizită la Yosemite!
    Una din principalele atracţii din California, parcul naţional Yosemite, aflat la 3 ore şi jumătate de Mountain View, a fost anul trecut destinaţia a aproape patru milioane de turişti. Renumit pentru multitudinea de cascade (aici se găseşte cea mai înaltă cascadă din America de Nord), mulţimea de trasee pentru drumeţii şi alpinism, şi priveliştile ce îţi taie răsuflarea, parcul devine foarte aglomerat mai ales în perioada verii şi în jurul vreunei sărbători.
    Cu greu am găsit cazare la o pensiune ("hostel"), cu două săptămâni înainte. Sfat: în perioada verii, excursia trebuie planificată cu minim o lună înainte, pentru a găsi de preferinţă un loc în "Valea Yosemite", locul care concentrează majoritatea activităţilor turistice ale parcului. Am stat la 5 mile (8 km) de intrarea în parc, iar de acolo a mai fost un drum de o jumătate de oră cu maşina.
    Încă din depărtare, se deschide o privelişte nemaipomenită, care te îmbie la a explora natura...




    În parcare, am avut o surpriză: o căprioară se plimba agale printre maşini:


    Dar ăsta a fost doar începutul relaţiei dintre om şi animale sălbatice: pe parcursul drumeţiei făcute la cascada Nevada, veveriţele ne-au împresurat, de cele mai multe ori la propriu, jucându-se şi mâncând din palmele noastre.




    De departe cele mai prietenoase veveriţe pe care le-am întâlnit vreodată!
    Revenind la drumeţie, am ales traseul ce duce la spectaculoasa cascadă Nevada. În total, dus-întors, traseul e de 4-5 ore. Relativ obositor, însă spectacolul naturii e minunat!



    Am ajuns sus, chiar de unde începe cascada. De la un fir de apă aparent inofensiv...


....la o dezlănţuire zgomotoasă şi înfricoşătoare...


Curcubeul a fost extraordinar. Privind în jos din acel unghi, mi s-a părut una din cele mai frumoase creaţii ale lui Dumnezeu văzute vreodată.

    La întoarcere, am coborât pe cealaltă parte a apei, şi am ajuns la sora mai mică a cascadei precedente: Vernal.



    Traseul a fost obositor, dar la final amintirea celor văzute şi efortul fizic depus au fost peste orice sentiment de disconfort. Am gustat doar o mică parte din ce înseamnă Yosemite. Asta a făcut să mi se deschidă apetitul de a reveni în acel loc minunat al creaţiei.
    Pentru toate pozele făcute, clic aici. Merită!

marți, 26 iunie 2012

Trei ani

    În urmă cu trei ani am pus piciorul pentru prima oară în viaţă pe tărâmul Americii.
    Din acel moment viaţa mi s-a schimbat complet. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru extraordinarele experienţe trăite în aceşti ani.
    Am întâlnit oameni deosebiţi, mulţi mi-au devenit prieteni, şi am vizitat locuri ce îmi erau accesibile doar în poze şi filme.
    America poate fi într-adevăr un vis realizabil dacă ai aşteptări realiste, uiţi orice prejudecăţi şi concepţii formate în România, ai o atitudine modestă şi profiţi de orice oportunitate.
    Viitorul sună bine!

miercuri, 30 mai 2012

Vancouver, Canada

    Prima vizită în Canada!
    Am ales Vancouver pentru că e foarte aproape de California (un zbor de două ore din San Francisco) și pentru că avem un birou nou deschis în centrul orașului. O ocazie perfectă de a vizita pentru prima oară Canada, mai ales datorită weekendului prelungit în America.
    Prima impresie a fost oarecum surprinzătoare: prin geamul taxiului, nu părea cu nimic deosebit față de America. Aceleași magazine, panouri pe autostradă, iar singurele diferențe vizibile au fost indicatoarele de viteză în km/h în loc de mph și unele afișe în engleză și franceză. Cu atât mai bine, tranziția a fost ușoară!
    Centrul Vancouver-ului e un amestec interesant de influențe europene, americane și asiatice. Străzile pavate și clădirile vechi din Gastown dau un efect european puternic, iar restaurantele indiene, italiene și libaneze contribuie la diversitatea orașului. Ca să nu mai vorbim de japadog, o prescurtare de la "hotdog japonez": se ia ceva tradițional american - hot-dog - și se adaugă sosuri japoneze. O mâncare ieftină la colț de stradă, care însă la ora prânzului generează cozi uriașe!
  
    Cele trei atracții pe care le-am vizitat au avut un numitor comun: natura!

Parcul Stanley (Stanley Park)
    Situat pe o peninsulă, parcul e înconjurat aproximativ 9 kilometri de un drum pentru pietoni și bicicliști. Cu scopul de a și proteja eroziunea cauzată de apă, acest zid oferă priveliști superbe ale munților ce înconjoară orașul...



Muntele Grouse
     Având o altitudine de peste 1200 m, și doar la o jumătate de oră cu mașina din centru, diversele activități oferite fac acest munte una din cele mai frumoase atracții ale Vancouver-ului.
    De obicei nu sunt mare fan al spectacolelor din parcuri ce se pretează a fi "amuzante", dar trebuie să recunosc că "tăietorii de lemne" au fost peste așteptările mele: e vorba de mic show, menit să prezinte într-o manieră distractivă activitățile tăietorilor de lemne din trecut. Cu adevărat amuzant!
    Însă ceea ce merită cu adevărat toți banii (la propriu, biletul de acces e destul de scump) e priveliștea de sus...ce îți taie răsuflarea!




    Ciudată senzația la sfârșit de mai, să văd și să ating zăpadă. Mai ales venind din însorita California :)
    Pe munte se află o construcție recentă: o turbină de vânt, prima de acest fel construită la o asemenea altitudine extremă în America de Nord. Spre bucuria mea, accesul e permis turiștilor sus, de unde "ochii vântului", cum e poreclită, deschide o și mai largă priveliște a munților și a orașului, acum minuscul:



    Deschisă publicului se află o mini-rezervație de urși grizzly, temporară acum până la finalizarea unei arii mult mai extinse. Înconjurată de un gard electric, e o ocazie unică să vezi uriașele mamifere jucându-se prin zăpadă:


    Și asta nu e tot ce oferă muntele. Se poate schia, merge în drumeții prin pădure, pentru cine are timp să petreacă o zi întreagă și e echipat corespunzător. Poate data viitoare am să stau mai mult, zona e superbă!


Podul suspendat Capilano
    Ideea m-a atras de cum am auzit de acest pod: lung de 130 metri, la 70 de metri deasupra unui râu, foarte îngust...ce poate fi mai palpitant de atât? Cu atât mai mult cu cât vremea a fost superbă!



OK, recunosc că mi s-a făcut puțin frică. Podul e foarte flexibil și din cauza mulțimii de turiști se balansa în continuu. Dar am citit pe urmă că temerile nu-și au locul. În urmă cu câțiva ani, o furtună puternică a doborât un brad de 46 de tone. A căzut pe pod, care nu s-a rupt ci doar s-a îndoit foarte tare. Cu adevărat o construcție solidă!
    În parc mai există două atracții:



 "Aventuri în vârful copacilor" e un lanț de poduri suspendate printre brazi, la înălțimi de până la 30 de metri, cu scopul de a oferi o perpectivă a naturii așa cum o au veverițele.




"Aleea printre stânci" te poartă la înălțime, evident, printre stâncile abrupte ale parcului. Partea bună e, spre deosebire de podul suspendat, că nimic nu e în mișcare acolo, așadar senzațiile nu sunt chiar așa de tari ca cele trăite pe pod :)

    Datorită și vremii superbe pentru orașul poreclit "Raincouver" de locuitorii săi (joc de cuvinte unde primele litere le-au înlocuit cu substantivul ce înseamnă "ploaie"), am avut parte de o primă experiență canadiană de neuitat. Pozele care au imortalizat aventurile sunt pe galeria Picasa.