Trei dintr-o lovitură

...sau poate chiar patru :)
    Astăzi am mai bifat unele locuri de vizitat din lista mea pentru New York: un tur la Organizaţia Naţiunilor Unite, "Top of the Rock" şi  "Tenement Museum".
   
    Turul la O.N.U. a fost mai mult din categoria "hai să merg şi aici dacă tot am stat în New York". Nimic spectaculos, poate doar accesul în sala generală de şedinţe, şi unele reconstituiri ale ajutoarelor ce sunt acordate în ţările slab dezvoltate. Pentru $16 (şi pe teritoriul ăla internaţional mult trâmbiţat nu acceptă carduri de credit...) ai parte de aproape 45 de minute de pălăvrăgeală despre planurile salvatoare de vieţi ale ONU, cum se ţin congresele şi voturile, cine pe cine votează şi cum se iau deciziile. Pentru mine a fost mai mult un tur prin care mi s-a confirmat incapacitatea ONU de a face faţă problemelor globale, ca de altfel recunoscută de ghidul nostru de fiecare dată când explica ceva şi trăgea concluziile.
    Mi-a plăcut pistolul de la intrarea în clădire, cel care simbolizează non-violenţa:

    Pe drumul către Rockefeller Center am trecut întâmplător pe lângă Dag Hammarskjold Plaza unde am fost surprins de nişte statui inedite:

 

    Statuile din aluminiu şi fontă sunt rezultatul muncii unei artiste din Islanda, şi se pare că în după-masa aceasta a fost inaugurarea oficială a lucrărilor. Expoziţia se numeşte "Frontiere" ("Borders") şi se află practic în faţa sediului ONU.

    Vizita pe clădirea GE din Rockefeller Plaza, sau, cum e mai bine cunoscută, "Top of the Rock", a fost interesantă. Lăsând deoparte că are 69 de etaje, şi că priveliştea panoramică e senzaţională (din punctul ăsta de vedere Empire State Building o cam întrece totuşi), ceea ce face inedită vizita e vizibilitatea perfectă a Central Park...

 şi...liftul cu tavanul din sticlă transparentă, prin care poţi vedea viteza cu care se deplasează. Parcă eşti într-o navă spaţială! Chiar dacă fusesem înainte pe clădirea rivală, cei $22 au meritat scurtul popas!

    Ultima vizită de azi a fost la "Tenement Museum", sau iarăşi într-o traducere lungă, "Muzeul locuinţelor inchiriate". Sunt câteva apartamente păstrate în clădirile vechi de la sfârşitul secolului XIX, reconstituite interioarele şi purtând povestea familiilor care au locuit în acel loc la cumpăna dintre secole.
    "Muzeul" e accesibil doar însoţit de ghid, şi sunt destul de multe tururi disponibile (ceea ce face cam scumpă vizitarea tuturor apartamentelor, preţul e $20 pe tur). Eu am făcut azi "Getting by", şi am aflat iniţial povestea foarte interesantă a unei familii de evrei din Germania, care au trăit la sfârşitul secolului XIX...

 

...iar apoi o familie de emigranţi italieni care au locuit în acea clădire în timpul "marii depresiuni"...

     Mi-aş fi dorit să merg şi la celelalte tururi, pentru că aranjamentele interioare sunt extraordinare, şi totul te face să te simţi că păşeşti cu adevărat cu mai bine de 100 de ani în trecut...
     Dacă vreunul din locurile prin care am fost azi vă face cu ochiul, nu ezitaţi şi mergeţi, experienţele sunt inedite!