Încă de la câteva sute de metri de plajă am simţit mirosul bine cunoscut al apei sărate, şi mi-am reamintit cu plăcere de excursiile făcute cu mulţi ani în urmă la Marea Neagră...
Deşi temperaturile nu au fost foarte ridicate, nu am rezistat să nu intru până la genunchi în apă, să simt pentru prima oară Oceanul Pacific cum îmi scaldă picioarele. Plaja curată, priveliştea extraordinară, zgomotul valurilor, toate creează un sentiment de linişte interioară, făcându-te să-ţi doreşti să se oprească timpul în loc acolo...
Am stat câteva ore, pentru că mi-am dorit nespus să prind apusul soarelui...şi aşteptarea a meritat pe deplin!!!
În momente ca acestea, îmi doresc să mă pricep mai bine la fotografiat şi să am un aparat mai performant :)
Restul de poze, pe galerie.
