Chicago

    Săptămâna trecută am fost invitat la nunta unui prieten în Chicago. În ciuda răcelii pe care am prins-o chiar cu o zi înainte să plec (recunosc, e cam ruşinos să te răceşti când afară sunt peste 16 grade Celsius...), m-am aventurat în frigul de pe cealaltă parte a Americii în speranţa că anticorpii mei vor lupta cu brio împotriva virusurilor.
    Rezultatul bătăliei nu a fost prea plăcut pentru organismul meu, din păcate, mai ales că am uitat să plec de acasă cu fular, căciulă şi mănuşi. Deşi am fost avertizat de cel puţin două persoane că ar fi bine să le am la îndemână...
    În ciuda acestor mici inconveniente, am avut aproape o zi timp să fac pe-a turistul în Chicago. Activitatea mea preferată într-un oraş nou!
    Am început prin a lua prânzul cu un coleg de muncă la etajul 95 în clădirea John Hancock, la "The Signature Room". Priveliştea a fost extraordinară, mai ales că nu era aglomerat şi am prins o masă chiar lângă geam...

 

     Nu se putea să nu urc pe cea mai mare clădire din Statele Unite: Willis Tower, sau Sears Tower cum s-a numit până nu demult. Sincer nu faima ei m-a tentat, şi nici numărul de etaje. Balconul de sticlă a fost obiectivul fixat în minte de aproape un an. Mi s-a părut extraordinară ideea şi un bun test pentru a vedea cât de frică îmi e de înălţime. Concluzia? Nu mi-e aşa de frică pe cum am crezut, deşi îţi taie respiraţia priveliştea din acele balcoane speciale de sticlă...

    E într-adevăr ceva unic şi inedit!

    Din păcate timpul a fost scurt şi ultimul obiectiv a fost Millenium Park. Mai precis, o anumită atracţie de acolo..."Poarta Norului" - Cloud Gate - sau "Bobul de fasole" cum mai e supranumită. Mi s-a părut întotdeauna foarte interesant conceptul, şi pe viu e şi mai frumos de văzut cum se reflectă cerul, clădirile şi turiştii încântaţi de sculptura de inox.

    Am auzit că primăvara Chicago e mult mai plăcut de vizitat. Iarna e prea frig iar vara e prea cald şi umed (sună tare familiar asta...New York cumva?). Prima impresie fiind pozitivă, sper că voi reveni acolo curând pentru a explora şi mai în detaliu oraşul. Pentru restul de poze, click aici.

Vine primăvara?

    Ce poate fi mai plăcut decât să auzi mergând pe stradă ciripitul voios al păsărilor? Asta cu atât mai mult cu cât data din calendar arată 1 ianuarie...
    E prima oară în viaţă când am experimentat aşa ceva, şi mi-a plăcut. Ieşind de la gym, am avut senzaţia că ceva e diferit afară. Temperatura de peste 20 de grade Celsius a făcut ca o mulţime de păsărele să se întreacă în triluri vesele, vestind parcă...plecarea iernii care nici n-a fost.
    Întotdeauna primăvara şi vara au fost anotimpurile mele preferate. Nimic nu e mai frumos decât să le ai tot timpul anului! :)

Maşina de spălat vase

    Maşina de spălat vase nu e o noutate în România. Multe firme au aşa ceva în bucătăriile amenajate pentru angajaţi, şi chiar unele familii deţin un astfel de aparat în propriile case.
    Ceea ce e diferit însă aici (cel puţin în zona unde locuiesc eu acum) e poziţia oamenilor faţă de maşinile de spălat vase. Pe scurt, e ceva indispensabil. Îmi amintesc că în urmă cu 9 luni când îmi căutam chirie, agenţia care s-a ocupat de găsirea unei locuinţe a ignorat apartamentele fără o maşină de spălat vase. Prea puţin am dat atenţie acestui detaliu atunci, până când săptămâna aceasta am avut o discuţie cu unul din colegii de la muncă.

John:Tu ai maşină de spalat vase în apartament?
eu: Da, dar nu o folosesc deloc
John(exclamând cu uimire): Poftim?! Păi şi cum îţi speli vasele?
eu: ...cu mâna, la chiuvetă, evident...
John: uau...eu nu pot să fac aşa ceva. Şi noul apartament în care m-am mutat nu are maşină de spălat vase. Am deja un munte de vase nespălate de 5 zile, şi nu mai am nimic curat.
eu: ....
John: Dar am o idee. Noi avem la firmă maşină de spalat vase. Mâine am să-mi aduc vasele murdare de acasa într-o cutie şi le spăl aici la lucru.
eu (şocat): E o glumă, nu? Chiar vrei să faci asta?
John:  Sunt foarte serios. Detest să spăl vase cu mâna.
eu: Ce-ai să faci dacă vine vreun dezastru şi nu vei avea de ales decât să îţi speli vasele şi hainele cu mâna?
John: Am să fiu primul care moare din cauza asta.

Dacă aşa a fost crescut şi învăţat, am zis că într-adevar punctul lui de vedere pare oarecum îndreptăţit. Deşi foarte ridicol şi exagerat. Iar astăzi, pe un canal IRC intern, mi s-a dovedit că John nu e singurul care gândeşte asa. E ceva tipic multora dintre americani:

[12:02] < Mathnerd314> | so what are all of you guys doing?
[12:03] <     dumitru> | washing dishes
[12:14] < Mathnerd314> | seriously? get a dishwasher

 ( "şi ce faceţi voi acum?"
    "spăl vasele"
     "serios? cumpără-ţi o maşină de spălat vase" )

    Dus de val, zilele trecute mi-am cumpărat într-un final detergentul special pentru maşina de spălat vase...şi am început s-o folosesc după ce 9 luni a stat ne-atinsă. Verdictul? Îmi place!

Iarna în Silicon Valley

    Fără prea multă introducere, vă prezint o poză care descrie iarna aici, în Silicon Valley...

    Trebuie să recunosc că şi eu am zâmbit când am trecut astăzi pe lângă portocal, şi instinctiv m-am uitat pe telefon să văd data: da, e aproape mijlocul lunii decembrie!

Las Vegas, partea a doua

    Nici nu mi-am revenit bine după o lună plină de excursii şi drumuri în Europa, că în urmă cu câteva zile un coleg de servici a propus să facem o ieşire până în Las Vegas. Cu maşina, ceea ce înseamnă 8 ore de condus un drum. Fiind o fire aventuroasă, n-am stat foarte mult pe gânduri, aşa că vineri dimineaţa am pornit într-un "road trip" spre Las Vegas!
    Pentru a doua oară anul acesta am ajuns în oraşul din mijlocul pustiului, care uimeşte prin ridicol şi lux, sfidând plictisitorul deşert care-l înconjoară prin vegetaţie luxuriantă, fântâni şi lumini colorate.
    Am avut la dispoziţie o singură zi, pe care am început-o cu un drum la Hoover Dam (barajul Hoover). Mereu am fost fascinat de aceste capodopere ale ingineriei, iar vizita unui asemenea baraj înconjurat de stânci înalte a făcut şi mai palpitantă vizita...

    OK, baraje am mai văzut din exterior, însă niciodată nu am fost înăuntrul unuia. Parte a turului a fost coborârea la nivelul de jos, unde am putut vedea turbinele care produc electricitate pe baza apei aduse din lacul artifical creat la construcţia barajului.

    Un alt moment inedit a fost trecerea printr-un tunel îngust, care ducea la una din gurile de ventilaţie ale barajului, pe partea opusă lacului. Priveliştea oferită a fost mult mai puternică decât sentimentul de claustrofobie pe care unii l-au încercat...

    Spre după-masă am făcut o plimbare pe "The Strip", celebrul bulevard care găzduieşte unele din cele mai mari hoteluri şi cazinouri din lume. La propriu rămâi "gură-cască" văzând luxul, îmbinat de multe ori cu ridicol, ce împânzeşte strada...

Treasure Island

The Mirage

Caesars Palace

Paris

New York, New York

Excalibur

Luxor

     Ce se vede din exterior e doar o mică parte din ce este de fapt înăuntru, totul fiind la superlativ.

     Ceea ce mi-a plăcut însă mie cel mai mult a fost spectacolul fântânilor arteziene de la hotelul Bellagio. În urmă cu mulţi ani, când eram în România, am văzut un filmuleţ care mi-a rămas întipărit în minte, acela cu dansul apei la fântânile de la Bellagio. Am avut ieri privilegiul să urmăresc "pe viu" un show de 5 minute, însă au fost cele mai intense minute trăite ieri, care mi-au dat fiori de admiraţie şi uimire...

     Seara am încheiat-o, cum se putea altfel, cu un spectacol Cirque du Soleil. Ştiu că mă laud dacă spun ca Mystere  e al patrulea show de la ei pe care l-am văzut. Însă îmi plac prea mult ca să nu merg când am ocazia :)

     Toate pozele făcute, plus filmuleţul cu spectacolul de la Bellagio, pe galeria Picasa.

Festivalul usturoiului

    Nimic nu poate fi mai delicios pentru un iubitor al usturoiului decât participarea la un festival dedicat în întregime acestei plante!
    În fiecare vară are loc în Gilroy, un orăşel din apropiere, un festival care are ca tematică usturoiul: mâncare gătită proaspăt şi care sfârâie pe grătare, deserturi, ornamente, borcane cu murături, sosuri...toate împletindu-se într-o atmosferă care m-a dus cu gândul la festivalurile berii din Cluj sau "Zilele Bistriţei".
    Am ajuns acolo duminică dimineaţa, avertizat fiind că trebuie să ajungi cât mai devreme altfel parcarea şi aglomeraţia vor fi greu de suportat. Mult mai uşor de suportat însă a fost mirosul îmbietor de usturoi care se simţea de pe autostradă...semn că totul e pregătit pentru un festin de zile mari!

    Am început cu un cârnat polonez acompaniat de nişte cartofi pai...cu usturoi. Până şi acum, uitându-mă la poză, îmi amintesc cât de gustoasă a fost combinaţia...

    Un desert bine meritat a fost îngheţata de vanilie şi ciocolată, cu aromă de usturoi. Deşi sună extrem de ciudat, pot să zic că a fost chiar gustoasă.

    Iar finalul grandios, ca o mică gustare înainte de plecare...un porumb fiert...evident, presărat din abundenţă cu usturoi şi sare cu aromă de usturoi!

    Experienţa culinară a meritat drumul de 50 de minute până acolo şi biletul de intrare. Aştept cu nerăbdare următorul festival de anul viitor...
    Pentru restul de poze, clic aici.

Alcatraz

    Ce nume celebru! Nu mă gândeam niciodată că am să ajung în vreo închisoare, cu atât mai mult în celebra Alcatraz!
    Însă lucrul acesta s-a întâmplat săptămâna trecută, pe o vreme capricioasă de primăvară. Fiind una din principalele atracţii din San Francisco, a fost pe lista mea de vizitat de când m-am mutat în California.
    Insula Alcatraz are un istoric bogat, fiind plasată într-un punct strategic în apele ce scaldă peninsula San Francisco. De la un simplu far, la fortificaţie militară, închisoare şi loc de refugiu pentru amerindieni în timpurile moderne, Alcatraz a fost mereu un loc fascinant şi plin de surprize.
    În preţul biletului ($26) e inclus un tur audio, care e foarte detaliat şi relativ lung. Evident, turul începe de la locul unde erau primiţi deţinuţii ce urmau să ispăşească pedepsele...

...duşurile comune...

 

...şi celula!

    Turul continuă cu descrierea diferitelor rutine din cadrul închisorii, modul de organizare, şi prezintă anumite evenimente deosebite ce s-au petrecut pe insulă. Am găsit interesante anumite detalii, cum ar fi prizele pentru radio din fiecare celulă (puteau asculta două posturi diferite), o bibliotecă ce putea să le aducă la cerere cărţi, multitudinea de programe de reabilitare, totul culminând cu bucătăria unde se servea mâncare fără limită de porţii şi descrisă ca fiind foarte bună atât de către deţinuţi cât şi de gardieni.
    Însă pe lângă închisoarea în sine, insula mai oferă nişte spectacole inedite. Amplasarea ei deschide privelişti care îţi taie răsuflarea:

    De asemenea e şi locul preferat al multor păsări, cu precădere drăgălaşii de pescăruşi...

...ce au cuiburi peste tot pe insulă...

    Alţi ocupanţi ai insulei au fost, pe lângă deţinuţi şi păsările sălbatice, şi familiile angajaţilor închisorii. Grădinile şi terasele lor radiază şi acum de culoare şi frumuseţe...

    Insula are multe secrete şi multe din ele mi s-au dezvăluit la faţa locului. E mai mult decât o banală închisoare, e un loc în care fiecare colţişor are o poveste de spus, are ceva de oferit urechii sau ochiului atent. Iar dacă ai obosit plimbându-te printre celule, coridoare şi scări abrupte, te poţi relaxa pe una din băncile care te aşează în faţa unui San Francisco interzis celor ce îl priveau cu jind de după gratii...
    Pentru toate pozele, clic aici.