Statuia Libertăţii

    Şi iată că ieri am ajuns şi eu să vizitez ceva ce doar în filme văzusem în România şi nu credeam că o să ajung vreodată să privesc îndeaproape: Statuia Libertăţii.
    Cred că nu trebuie să dau prea multe detalii despre acest punct turistic, decât unele sfaturi pentru cine nu a mers încă pe Liberty Island şi plănuieşte o vizită. Un bilet costă $12, şi se poate procura din Battery Park sau online. Dacă luaţi cu câteva zile în avans, în preţ e inclusă şi intrarea la piedestal. Biletele luate pe ultima sută de metri, deşi costă la fel, nu au accesul la baza statuii inclus. Deşi iniţial mi-am dorit să urc şi în coroană, a fost prea târziu: biletele cu accesul în coroană se cumpără doar online cu circa o lună-o lună şi jumătate în avans.
    Beneficiind de o zi superbă, fiind însoţiţi de pescăruşi la tot pasul, am putut admira îndeaproape şi din interior această bijuterie a ingineriei din secolul XIX. În piedestal există un mini-muzeu cu fotografii vechi încă de la construcţia ei în Paris, modele în scară 1:1 cu torţa, faţa, piciorul statuii, şi explicaţii detaliate despre întreg procesul necesar montării, întreţinerii şi renovării ei.

    Baza statuii e impresionantă, mai ales datorită priveliştii pe care o ai ridicându-ţi privirea în sus şi văzând întreaga structură metalică concepută de Gustave Eiffel. Am regretat încă o data faptul că nu am putut lua bilete în coroană, dar ne-a trecut repede când am ieşit afară la nivelul observatorului. Se vede foarte frumos Manhattan-ul, Brooklyn, Staten Island şi New Jersey. Însă şi mai impresionantă e statuia in sine, privită mai îndeaproape:

    Cu cât coboram mai jos către baza piedestalului, cu atât ni se desfăşurau în faţa ochilor posturi din cele mai inedite:

    Recunosc că m-au trecut fiori când am realizat că e într-adevăr o construcţie mare şi faptul de a fi acolo unde doar în videoclipuri şi filme am văzut şi niciodată nu m-am gândit că o să ajung...

    În preţul biletului mai e inclusă şi o debarcare pe Insula Ellis. Considerând prea puţin interesantă pentru mine (sau europeni în general) această insulă cu muzeul imigranţilor care conţine arhive ale punctului vamal ce l-a constituit în secolele XIX şi XX Ellis Island, mi s-a rezervat totuşi o surpriză: pe aşa zisul "zid de onoare al imigrantului american" mi-am găsit şi numele meu de familie :)

    Toate pozele de ieri aici, precum şi altele interesante de la un magazin de jucării uriaş în inima Manhattan-ului, unde ne-am relaxat după plimbarea pe insule.

Alte ciudăţenii

    OK, probabil pentru mulţi ceea ce am văzut zilele astea în Battery Park nu e ceva extraordinar. Însă trăind în New York City, nu e la ordinea zilei să vezi o curcă într-un parc.
    Da...am avut surpriza acum câteva zile, mergând să iau prânzul, să văd o curcă plimbându-se nestingherită prin iarba din parc, printre oameni, veveriţe şi porumbei, ciugulind iarbă sau odihnindu-se în tihnă la umbră.

    Cu totul neobişnuită şi ciudată o asemenea privelişte în partea asta de New York. Ultima oară când am văzut curci era la bunicii prietenei mele, în România la ţară. Mirarea nu a fost doar a mea, foarte multă lume se oprea şi se întreba ce o fi căutând biata pasăre pe-acolo. Evident, curca a ajuns deja atracţie pentru poze :)

    Partea a doua a ciudăţeniilor se referă la un fruct. După lebeniţa galbenă, urmează acum banana roşie. La o vizită iniţială în Whole Foods Market din Union Sq. (care apropo e extraordinar, regret acum că n-am fost mai devreme), am găsit soiul de banane de mai jos:

    Părerea iniţială e că arată ca şi bananele normale, dar stricate. Că alea se înnegresc când incep să nu mai fie bune...dar eticheta de pe ele zice că sunt banane roşii de fapt. Cum sunt la gust? Habar n-am! Pentru că se pare că nu sunt coapte deloc, şi m-am păcălit desfăcând una...am să o las pe a doua la soare să se coacă, iar dacă a mâncat cineva până acum aşa ceva, să-mi zică şi mie cum sunt la gust :)

Natura din spatele blocurilor

    Din nou m-am inspirat de pe un post de pe alt blog în plimbarea din această după-amiază călduroasă.
    Profitând de noua regulă de la servici ( vinerea se lucrează juma'de zi doar, yey ! ), am pornit într-o plimbare pe esplanada din downtown Manhattan, la nord de Battery Park, pe malul râului Hudson. Sincer să fiu, atât eu cât şi colegul am fost foarte plăcut surprinşi de spaţiul verde ce stătea pitit în spatele blocurilor uriaşe din districtul financiar. N-ai zice că se află aşa o minunăţie dincolo de ele !
    Evident, am început plimbarea cu "The Real World" , de altfel ceea ce îmi doream cel mai mult să văd. Foarte haioase lucrările aşezate în cele mai neobişnuite locuri din părculeţ :

 

  
        Iar omuleţii de peste tot te îndemnau parcă să te uiţi şi mai atent pe unde mergi, cine ştie de unde mai apare câte unul...

     Mergând apoi înspre Battery Park, un spaţiu verde grandios s-a deschis privirii. O mulţime de copii jucându-se, multă lume la plajă, totul forfotea de viaţă şi de animaţie. M-a făcut să mă gândesc la un episod din România de acum câţiva ani, când în "parcul mare" din Cluj, am intrat puţin pe un spaţiu verde să fac o poză cu prietena mea, iar o îngrijitoare ne-a văzut şi a strigat la noi foarte nepoliticos să nu călcăm pe iarbă... Lucru care aici e ceva absolut normal să stai pe spaţiile verzi din parc... unul din motivele pentru care iubesc parcurile din New York. ( colegul meu a fost mirat când i-am povestit episodul, şi m-a întrebat "păi atunci de ce mai era spaţiul verde ? doar de ornament ?" )

     Plimbarea a fost extrem de placută, un loc pe care-l recomand oricui ajunge în downtown şi vrea să vadă şi altceva în afară de taur şi statuia libertăţii. Credeţi-mă, o plimbare în această esplanadă face mai mult decât nişte obiecte lucioase făcute de mâna omului :)
    Toate pozele de azi pe picasa .