evz.ro - dezgustător

    Foarte rar citesc presa din România, pentru că fiind aici sunt rupt de realităţile de acasă. O dată pe săptămână mă ţin la curent părinţii cu ce e mai important de aflat.
    Am făcut greşeala în seara aceasta să intru pe saitul vechiului şi renumitului ziar Evenimentul Zilei.
    Încă de pe prima pagină, după ce s-a încărcat cu greu de atâtea reclame, am fost lovit de nişte dezgustătoare articole ale "celui mai bun portal de ştiri".
    Chiar aşa a ajuns presa în România? Am rămas perplex şi fără a mai putea continua pe acel sait.
    Ce credeţi că transmit asemenea articole celor plecaţi din România?... Doar starea deplorabilă în care a ajuns ţara, din păcate...

Parcul Naţional Yosemite

    Prima vizită la Yosemite!
    Una din principalele atracţii din California, parcul naţional Yosemite, aflat la 3 ore şi jumătate de Mountain View, a fost anul trecut destinaţia a aproape patru milioane de turişti. Renumit pentru multitudinea de cascade (aici se găseşte cea mai înaltă cascadă din America de Nord), mulţimea de trasee pentru drumeţii şi alpinism, şi priveliştile ce îţi taie răsuflarea, parcul devine foarte aglomerat mai ales în perioada verii şi în jurul vreunei sărbători.
    Cu greu am găsit cazare la o pensiune ("hostel"), cu două săptămâni înainte. Sfat: în perioada verii, excursia trebuie planificată cu minim o lună înainte, pentru a găsi de preferinţă un loc în "Valea Yosemite", locul care concentrează majoritatea activităţilor turistice ale parcului. Am stat la 5 mile (8 km) de intrarea în parc, iar de acolo a mai fost un drum de o jumătate de oră cu maşina.
    Încă din depărtare, se deschide o privelişte nemaipomenită, care te îmbie la a explora natura...

    În parcare, am avut o surpriză: o căprioară se plimba agale printre maşini:

    Dar ăsta a fost doar începutul relaţiei dintre om şi animale sălbatice: pe parcursul drumeţiei făcute la cascada Nevada, veveriţele ne-au împresurat, de cele mai multe ori la propriu, jucându-se şi mâncând din palmele noastre.

    De departe cele mai prietenoase veveriţe pe care le-am întâlnit vreodată!
    Revenind la drumeţie, am ales traseul ce duce la spectaculoasa cascadă Nevada. În total, dus-întors, traseul e de 4-5 ore. Relativ obositor, însă spectacolul naturii e minunat!

    Am ajuns sus, chiar de unde începe cascada. De la un fir de apă aparent inofensiv...

....la o dezlănţuire zgomotoasă şi înfricoşătoare...

Curcubeul a fost extraordinar. Privind în jos din acel unghi, mi s-a părut una din cele mai frumoase creaţii ale lui Dumnezeu văzute vreodată.

    La întoarcere, am coborât pe cealaltă parte a apei, şi am ajuns la sora mai mică a cascadei precedente: Vernal.

    Traseul a fost obositor, dar la final amintirea celor văzute şi efortul fizic depus au fost peste orice sentiment de disconfort. Am gustat doar o mică parte din ce înseamnă Yosemite. Asta a făcut să mi se deschidă apetitul de a reveni în acel loc minunat al creaţiei.
    Pentru toate pozele făcute, clic aici. Merită!

Trei ani

    În urmă cu trei ani am pus piciorul pentru prima oară în viaţă pe tărâmul Americii.
    Din acel moment viaţa mi s-a schimbat complet. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru extraordinarele experienţe trăite în aceşti ani.
    Am întâlnit oameni deosebiţi, mulţi mi-au devenit prieteni, şi am vizitat locuri ce îmi erau accesibile doar în poze şi filme.
    America poate fi într-adevăr un vis realizabil dacă ai aşteptări realiste, uiţi orice prejudecăţi şi concepţii formate în România, ai o atitudine modestă şi profiţi de orice oportunitate.
    Viitorul sună bine!

Vancouver, Canada

    Prima vizită în Canada!
    Am ales Vancouver pentru că e foarte aproape de California (un zbor de două ore din San Francisco) și pentru că avem un birou nou deschis în centrul orașului. O ocazie perfectă de a vizita pentru prima oară Canada, mai ales datorită weekendului prelungit în America.
    Prima impresie a fost oarecum surprinzătoare: prin geamul taxiului, nu părea cu nimic deosebit față de America. Aceleași magazine, panouri pe autostradă, iar singurele diferențe vizibile au fost indicatoarele de viteză în km/h în loc de mph și unele afișe în engleză și franceză. Cu atât mai bine, tranziția a fost ușoară!
    Centrul Vancouver-ului e un amestec interesant de influențe europene, americane și asiatice. Străzile pavate și clădirile vechi din Gastown dau un efect european puternic, iar restaurantele indiene, italiene și libaneze contribuie la diversitatea orașului. Ca să nu mai vorbim de japadog, o prescurtare de la "hotdog japonez": se ia ceva tradițional american - hot-dog - și se adaugă sosuri japoneze. O mâncare ieftină la colț de stradă, care însă la ora prânzului generează cozi uriașe!
  
    Cele trei atracții pe care le-am vizitat au avut un numitor comun: natura!

Parcul Stanley (Stanley Park)
    Situat pe o peninsulă, parcul e înconjurat aproximativ 9 kilometri de un drum pentru pietoni și bicicliști. Cu scopul de a și proteja eroziunea cauzată de apă, acest zid oferă priveliști superbe ale munților ce înconjoară orașul...

Muntele Grouse
     Având o altitudine de peste 1200 m, și doar la o jumătate de oră cu mașina din centru, diversele activități oferite fac acest munte una din cele mai frumoase atracții ale Vancouver-ului.
    De obicei nu sunt mare fan al spectacolelor din parcuri ce se pretează a fi "amuzante", dar trebuie să recunosc că "tăietorii de lemne" au fost peste așteptările mele: e vorba de mic show, menit să prezinte într-o manieră distractivă activitățile tăietorilor de lemne din trecut. Cu adevărat amuzant!
    Însă ceea ce merită cu adevărat toți banii (la propriu, biletul de acces e destul de scump) e priveliștea de sus...ce îți taie răsuflarea!

    Ciudată senzația la sfârșit de mai, să văd și să ating zăpadă. Mai ales venind din însorita California :)
    Pe munte se află o construcție recentă: o turbină de vânt, prima de acest fel construită la o asemenea altitudine extremă în America de Nord. Spre bucuria mea, accesul e permis turiștilor sus, de unde "ochii vântului", cum e poreclită, deschide o și mai largă priveliște a munților și a orașului, acum minuscul:

    Deschisă publicului se află o mini-rezervație de urși grizzly, temporară acum până la finalizarea unei arii mult mai extinse. Înconjurată de un gard electric, e o ocazie unică să vezi uriașele mamifere jucându-se prin zăpadă:

    Și asta nu e tot ce oferă muntele. Se poate schia, merge în drumeții prin pădure, pentru cine are timp să petreacă o zi întreagă și e echipat corespunzător. Poate data viitoare am să stau mai mult, zona e superbă!


Podul suspendat Capilano
    Ideea m-a atras de cum am auzit de acest pod: lung de 130 metri, la 70 de metri deasupra unui râu, foarte îngust...ce poate fi mai palpitant de atât? Cu atât mai mult cu cât vremea a fost superbă!

OK, recunosc că mi s-a făcut puțin frică. Podul e foarte flexibil și din cauza mulțimii de turiști se balansa în continuu. Dar am citit pe urmă că temerile nu-și au locul. În urmă cu câțiva ani, o furtună puternică a doborât un brad de 46 de tone. A căzut pe pod, care nu s-a rupt ci doar s-a îndoit foarte tare. Cu adevărat o construcție solidă!
    În parc mai există două atracții:

 "Aventuri în vârful copacilor" e un lanț de poduri suspendate printre brazi, la înălțimi de până la 30 de metri, cu scopul de a oferi o perpectivă a naturii așa cum o au veverițele.

"Aleea printre stânci" te poartă la înălțime, evident, printre stâncile abrupte ale parcului. Partea bună e, spre deosebire de podul suspendat, că nimic nu e în mișcare acolo, așadar senzațiile nu sunt chiar așa de tari ca cele trăite pe pod :)

    Datorită și vremii superbe pentru orașul poreclit "Raincouver" de locuitorii săi (joc de cuvinte unde primele litere le-au înlocuit cu substantivul ce înseamnă "ploaie"), am avut parte de o primă experiență canadiană de neuitat. Pozele care au imortalizat aventurile sunt pe galeria Picasa.

Farul din Point Reyes

    La aproximativ două ore de condus înspre nord se găseşte Point Reyes, faimos în special pentru farul construit în urmă cu peste o sută de ani pe coasta Pacificului.
    După ce treci podul Golden Gate în San Francisco, există două rute pe care poţi merge pentru a ajunge la destinaţie: un drum mai scurt prin Fairfax, şi unul puţin mai lung pe autostrada 1 (Highway One). La dus am ales vechiul prieten Highway One, pentru priveliştea superbă ce o oferă pe coasta Pacificului şi parcurile prin care trece.
    Traficul din păcate a fost destul de mare, aşa încât am ajuns destul de târziu acolo şi am ratat turul cu ghid al zonei. Am mers direct la far, iar pe măsură ce te apropiai de ocean, se simţea tot mai tare briza puternică. Însă priveliştea care ţi se deschide te face să uiţi pentru câteva momente de frig şi de disconfort...

    Farul, construit în anii 1870, a servit cu succes timp de un secol navigării prin aceste ape ale Pacificului, într-o zonă renumită ca fiind aproape mereu ceţoasă. Spre bucuria mea, vremea a fost superbă ieri şi a oferit vizibilitate maximă.

    Partea grea pentru unii e la urcarea celor trei sute de trepte. Un exerciţiu plin însă de de surprize: o multitudine de flori sălbatice viu colorate, plante ce cresc în stâncă, şi evident priveliştea ce taie răsuflarea oferită de ocean şi stâncile unde se sparg valurile.
    Pe drumul de întoarcere am văzut o căprioară, care păştea agale la câteva sute de metri, fără să fie deranjată de turişti...

    Dar asta nu e tot. Golful ce înglobează Point Reyes e casa a 20% din totalul focilor coastei Pacificului ce se înmulţesc în sezon aici. Din păcate nu am văzut nici una, probabil sezonul abia a început.
    Deşi puţin departe, Point Reyes e o destinaţie de weekend relaxantă pentru iubitorii de natură şi recomand cu cădură ca destinaţie de o zi! Toate pozele de ieri aici.

Keukenhof

    Motivul principal pentru care am făcut excursia în Olanda a fost vizitarea parcului de lalele Keukenhof. De ani de zile mi-am dorit să merg acolo și să admir milioanele de lalele ale acestui parc inedit!
    Fiind deschis doar două luni pe an, e destul de greu să îți planifici vacanța acolo, mai ales că e primăvara. Însă merită toate eforturile!
    Am ajuns dimineața acolo, însă a fost un frig de mi-a înghețat mâna pe aparatul foto, la propriu. A trebuit să fac opriri la cafenea să mă încălzesc cu ciocolată caldă.
    Însă lalelele au fost extraordinare!!!

    Pe când credeam că voi vedea doar lalele, am intrat într-o expoziție de...trandafiri. În fiecare an, Keukenhof are ca și temă o țară europeană. Anul acesta a fost Polonia, și aranjamentele florale reflectau obiceiuri si peisaje din acea țară.

    Plimbându-mă printre extrem de îngrijitele aranjamente florale exterioare, am ajuns la punctul culminant al parcului: un pavilion plin cu lalele, lalele și numai lalele...De toate culorile, formele și aranjate în cel mai spectaculos mod cu putință...

    După ce m-am delectat cu lalelele, nu mare mi-a fost mirarea să descopăr o expoziție cu florile mele preferate...orhideele!

    Aranjamentul a fost cel mai frumos pe care l-am văzut până acum: am avut impresia că sunt într-o galerie de artă, unde piesele nu sunt picturi sau sculpturi, ci minunatele creații ale lui Dumnezeu, orhideele...

    Parcul oferă o mulțime de locuri unde te poți relaxa și admira munca artiștilor danezi. Iar mai spre după-masă, până și vremea s-a deschis puțin, făcând plimbarea mult mai plăcută decât la primele ore ale zilei. Nu degeaba ghidul meu a recomandat vizita acolo dupa ora prânzului, când frigul nu e așa de mare.
    La intrare, sau respectiv ieșire, m-am delectat privind și ascultând o orgă stradală. Cu adevărat inedit!

    Cele patru zile petrecute în Olanda și împrejurimi au fost scurte, dar intense și pline de lucruri noi și interesante. Au mai rămas doar amintirile și pozele, iar cele din urmă sunt publice acum pe galeria Picasa.