Alcatraz

    Ce nume celebru! Nu mă gândeam niciodată că am să ajung în vreo închisoare, cu atât mai mult în celebra Alcatraz!
    Însă lucrul acesta s-a întâmplat săptămâna trecută, pe o vreme capricioasă de primăvară. Fiind una din principalele atracţii din San Francisco, a fost pe lista mea de vizitat de când m-am mutat în California.
    Insula Alcatraz are un istoric bogat, fiind plasată într-un punct strategic în apele ce scaldă peninsula San Francisco. De la un simplu far, la fortificaţie militară, închisoare şi loc de refugiu pentru amerindieni în timpurile moderne, Alcatraz a fost mereu un loc fascinant şi plin de surprize.
    În preţul biletului ($26) e inclus un tur audio, care e foarte detaliat şi relativ lung. Evident, turul începe de la locul unde erau primiţi deţinuţii ce urmau să ispăşească pedepsele...

...duşurile comune...

 

...şi celula!

    Turul continuă cu descrierea diferitelor rutine din cadrul închisorii, modul de organizare, şi prezintă anumite evenimente deosebite ce s-au petrecut pe insulă. Am găsit interesante anumite detalii, cum ar fi prizele pentru radio din fiecare celulă (puteau asculta două posturi diferite), o bibliotecă ce putea să le aducă la cerere cărţi, multitudinea de programe de reabilitare, totul culminând cu bucătăria unde se servea mâncare fără limită de porţii şi descrisă ca fiind foarte bună atât de către deţinuţi cât şi de gardieni.
    Însă pe lângă închisoarea în sine, insula mai oferă nişte spectacole inedite. Amplasarea ei deschide privelişti care îţi taie răsuflarea:

    De asemenea e şi locul preferat al multor păsări, cu precădere drăgălaşii de pescăruşi...

...ce au cuiburi peste tot pe insulă...

    Alţi ocupanţi ai insulei au fost, pe lângă deţinuţi şi păsările sălbatice, şi familiile angajaţilor închisorii. Grădinile şi terasele lor radiază şi acum de culoare şi frumuseţe...

    Insula are multe secrete şi multe din ele mi s-au dezvăluit la faţa locului. E mai mult decât o banală închisoare, e un loc în care fiecare colţişor are o poveste de spus, are ceva de oferit urechii sau ochiului atent. Iar dacă ai obosit plimbându-te printre celule, coridoare şi scări abrupte, te poţi relaxa pe una din băncile care te aşează în faţa unui San Francisco interzis celor ce îl priveau cu jind de după gratii...
    Pentru toate pozele, clic aici.

Laguna Beach

    Am fost trimis de către companie săptămâna trecută la un curs în Aliso Viejo. După cele aproape 8 ore de prezentări şi laboratoare zilnice, am reuşit să merg în două zile la plajă! La câteva minute cu maşina era Laguna Beach...

    Încă de la câteva sute de metri de plajă am simţit mirosul bine cunoscut al apei sărate, şi mi-am reamintit cu plăcere de excursiile făcute cu mulţi ani în urmă la Marea Neagră...
    Deşi temperaturile nu au fost foarte ridicate, nu am rezistat să nu intru până la genunchi în apă, să simt pentru prima oară Oceanul Pacific cum îmi scaldă picioarele. Plaja curată, priveliştea extraordinară, zgomotul valurilor, toate creează un sentiment de linişte interioară, făcându-te să-ţi doreşti să se oprească timpul în loc acolo...

    Am stat câteva ore, pentru că mi-am dorit nespus să prind apusul soarelui...şi aşteptarea a meritat pe deplin!!!

 

   În momente ca acestea, îmi doresc să mă pricep mai bine la fotografiat şi să am un aparat mai performant :)

   Restul de poze, pe galerie.

San Francisco

    În urmă cu câteva săptămâni a avut loc în San Francisco un festival al înfloririi cireşilor japonezi. Pe lângă minunata privelişte pe care natura ne-o oferă ca semn clar al venirii primăverii, organizatorii au încântat privirile, auzul şi papilele gustative ale vizitatorilor cu o serie de spectacole, parade şi corturi pentru gurmanzi, încât nu ştiai unde să te opreşti să zăboveşti mai mult.
    Semnul evident al venirii primăverii, pe lângă minunata vreme de afară, surprins mai jos...

    După o plimbare printre standuri şi degustări de mâncare, mai mult sau mai puţin autentic japoneză, a urmat explorarea oraşului. Totul în jur mi s-a părut că pot descrie într-un singur cuvânt: cochet. Cele peste 50 de dealuri care fac parte din oraş creează nişte străduţe abrupte foarte interesante, pe unde circulă un inedit mijloc de transport în comun...

....tramvaiul! Deşi folosit mai mult în scop turistic, plin de lume cocoţată pe margini întocmai ca în poza de mai sus, a fost o prezenţă obişnuită în perindarea prin oraş. Timpul fiind o problemă mereu, am punctat doar câteva obiective. Union Sq. a fost unul din ele, şi trebuie să recunosc că mi-a plăcut mult mai mult cel din San Francisco decât înghesuitul lui tiz din New York. Cea mai frumoasă privelişte, de pe uriaşa clădire Macy's:

    Iar dacă tot am ajuns acolo sus, nu puteam rata "The Cheesecake factory" , adică "fabrica de prăjituri cu brânză" (sună oribil în română):

    Ca să dăm jos caloriile, am făcut o plimbare pe "Embarcadero", un bulevard ce se întinde de-a lungul părţii estice a oraşului şi care leagă mai multe cheiuri.

 

    O surpriză plăcută a fost vederea unei foci care înota liberă printre pilonii din apă...

    Următorul punct a fost "Coit Tower", un turn care a fost iniţial folosit pentru transmisii telegrafice, şi care acum oferă o privelişte frumoasă a oraşului. Am urcat pe o potecă lăturalnică desprinsă din Embarcadero, şi parcă am păşit în altă lume: vegetaţie luxuriantă, o mulţime de flori, linişte...până la punctul când se auzea zgomot şi agitaţie de sus. La început nu se vedea nimic printre copaci, dar apoi au început să se contureze nişte pene verzi bine ascunse în frunziş, un cap roşu...era plin de papagali!

 

    Zburau de colo-colo şi se certau de zor, cu greu putându-i observa prin desiş. Cel surprins în poză se odihnea probabil, pregătindu-se pentru o nouă rundă de joacă.

    Iar sus, s-a deschis o privelişte minunată a peninsulei, cu insuliţele înconjurătoare (celebra Alcatraz e una din ele) şi faimosul pod Golden Gate (nu, nu e cel din poza de mai jos)

 

    Dar, dacă tot veni vorba de Golden Gate Bridge, am mers şi pe el! L-am traversat prima oară cu un autobuz, şi la întoarcere am mers pe jos circa o oră. Însă priveliştea care îţi taie răsuflarea a meritat mersul prin frig şi vântul neobosit.

    Mi-a plăcut la nebunie oraşul, îmi doresc să revin cât mai repede, mai ales că acum stau aproape de el. În cele două zile de vizită şi-a făcut loc pe lista mea de oraşe preferate, de aceea am să mai scriu de el de multe ori!
    Pentru restul pozelor, click aici.

Las Vegas

    Hei, dar parcă eu m-am mutat în California, nu în Nevada...Asta aşa e, însă primul post scris din California e de fapt despre mini-excursia făcută la începutul săptămânii cu colegii de la noul servici. De altfel, nu am apucat încă să fac nicio poză în zona unde locuiesc temporar, aştept să mă mut definitiv în următoarele săptămâni, să iau o maşină şi să pot explora împrejurimile.
    OK, revenind la Las Vegas...pentru mine a fost prima oară acolo. Pozele vor transmite sentimentele mele de uimire şi de "gură-cască", de aceea voi începe cu o imagine a îmbarcării noastre pe trei avioane private...

...şi după o oră de zbor...

Las Vegas!

Ne-am cazat rapid la hotelul Encore, cam aşa arăta camera...

Şi apoi am fugit la autobuzele care ne-au dus la hotelul Bellagio pentru dineul oficial. Faimosul hotel care deţine renumita fântână arteziană reflectă acelaşi lux şi în interior...

 

... coridoare care parcă nu se mai terminau...

Dar, am supravieţuit marşului prin labirintul de culoare, şi a meritat. Ne aştepta o sală de mese imensă (ca pentru 400 de persoane)...

Mâncarea a fost pregătită de ceva bucătar renumit (cică), şi pot să zic că totul a fost la fel de gustos după cum a şi arătat...

aperitivul trio de tomate

salata de homar

"pan seared scallop"

filet de wagyu (vită australiană)

desertul

    După ce-am mâncat bine, am mers la...

Nefiind un fan The Beatles, spectacolul mi s-a părut doar bunicel, spre deosebire de Wintuk. Tema e istoria formaţiei britanice, cu acrobaţii pe melodiile şi înregistrările lor din studio şi concerte. Amenajarea scenei a fost extraordinară, era o sală rotundă, iar performanţele se desfăşurau în centru, sus, la stânga, la dreapta...Pot să spun că a fost per total un spectacol care nu trebuie ratat dacă veţi ajunge vreodată în Las Vegas.

    Seara s-a terminat într-un club privat închiriat pentru noi, cu muzică până la 3 dimineaţa...

    Iar a doua zi, înapoi în Mountain View, California!

    Toate pozele selecţionate cu grijă, pe galerie.

La revedere, New York!

    După aproape doi ani de locuit în "oraşul care nu doarme niciodată", a venit timpul unei schimbări mari în viaţa mea: astăzi voi zbura către o nouă destinaţie: Sunnyvale, California!
    Motivul mutării e o slujbă nouă la o companie din acea zonă.
    Toată lumea m-a întrebat dacă o să-mi fie dor de New York. Cert e că nu pot să zic acum, sunt prea nerăbdător să ajung dincolo şi să explorez împrejurimile alea. Puţină nostalgie am deja, totuşi New-York a fost primul oraş american in care am păşit şi are farmecul lui aparte, în ciuda agitaţiei şi a amalgamului de culturi. Eu mă uit cu optimism înainte şi mereu mi-au plăcut schimbările!
    Şi acum, să mă întorc la împachetat...

Muzeul figurinelor de ceară

    Una din cele mai renumite atracţii din Times Sq. m-a prins şi pe mine în mreje astăzi, în încercarea mea de a mai bifa ceva pe lista "de făcut în New York": muzeul figurinelor de ceară Madame Tussaud's.
    Ca orice atracţie din zona aia, biletul de intrare e destul de piperat, aproape $38 cumpărat de la ghişeu (sau $30 online), cu opţiunea de a experimenta "tot".
    Prima încăpere e foarte interesant amenajată: o petrecere a starurilor de la Hollywood:

    Evident, cele mai căutate vedete sunt Brad Pitt şi Angelina Jolie, deşi eu am fost plăcut surprins să-l văd pe Patrick Stewart retras într-un colţ:

    Mi-a plăcut mult aranjarea pieselor şi cadrele alese, net superioare unei expoziţii asemănătoare la care am fost cu mulţi ani în urmă în Cluj. Deşi explicabil totuşi, ţinând cont că Madame Tussaud's e una permanentă.
    Printre personajele pe care mi-a făcut plăcere să le văd s-a numărat Pablo Picasso, Albert Einstein şi ...

...da, Bill Gates :)
   În preţul biletului e inclus de asemenea şi accesul la cinematograful 4D. Nu am să stric surpriza explicând în detalii ce s-a întâmplat acolo la vizionarea unei versiuni scurte din "Vrăjitorul din Oz", dar vă asigur că e interesant şi nu e ceva ce se vede/simte la un cinema normal :)
    Per total, deşi scump, a meritat vizita, mai ales că aproape 2 ore nu m-am plictisit chiar deloc. Net superior faţă de Ripley's din punctul meu de vedere!
    Toate pozele de azi aici.

Trei dintr-o lovitură

...sau poate chiar patru :)
    Astăzi am mai bifat unele locuri de vizitat din lista mea pentru New York: un tur la Organizaţia Naţiunilor Unite, "Top of the Rock" şi  "Tenement Museum".
   
    Turul la O.N.U. a fost mai mult din categoria "hai să merg şi aici dacă tot am stat în New York". Nimic spectaculos, poate doar accesul în sala generală de şedinţe, şi unele reconstituiri ale ajutoarelor ce sunt acordate în ţările slab dezvoltate. Pentru $16 (şi pe teritoriul ăla internaţional mult trâmbiţat nu acceptă carduri de credit...) ai parte de aproape 45 de minute de pălăvrăgeală despre planurile salvatoare de vieţi ale ONU, cum se ţin congresele şi voturile, cine pe cine votează şi cum se iau deciziile. Pentru mine a fost mai mult un tur prin care mi s-a confirmat incapacitatea ONU de a face faţă problemelor globale, ca de altfel recunoscută de ghidul nostru de fiecare dată când explica ceva şi trăgea concluziile.
    Mi-a plăcut pistolul de la intrarea în clădire, cel care simbolizează non-violenţa:

    Pe drumul către Rockefeller Center am trecut întâmplător pe lângă Dag Hammarskjold Plaza unde am fost surprins de nişte statui inedite:

 

    Statuile din aluminiu şi fontă sunt rezultatul muncii unei artiste din Islanda, şi se pare că în după-masa aceasta a fost inaugurarea oficială a lucrărilor. Expoziţia se numeşte "Frontiere" ("Borders") şi se află practic în faţa sediului ONU.

    Vizita pe clădirea GE din Rockefeller Plaza, sau, cum e mai bine cunoscută, "Top of the Rock", a fost interesantă. Lăsând deoparte că are 69 de etaje, şi că priveliştea panoramică e senzaţională (din punctul ăsta de vedere Empire State Building o cam întrece totuşi), ceea ce face inedită vizita e vizibilitatea perfectă a Central Park...

 şi...liftul cu tavanul din sticlă transparentă, prin care poţi vedea viteza cu care se deplasează. Parcă eşti într-o navă spaţială! Chiar dacă fusesem înainte pe clădirea rivală, cei $22 au meritat scurtul popas!

    Ultima vizită de azi a fost la "Tenement Museum", sau iarăşi într-o traducere lungă, "Muzeul locuinţelor inchiriate". Sunt câteva apartamente păstrate în clădirile vechi de la sfârşitul secolului XIX, reconstituite interioarele şi purtând povestea familiilor care au locuit în acel loc la cumpăna dintre secole.
    "Muzeul" e accesibil doar însoţit de ghid, şi sunt destul de multe tururi disponibile (ceea ce face cam scumpă vizitarea tuturor apartamentelor, preţul e $20 pe tur). Eu am făcut azi "Getting by", şi am aflat iniţial povestea foarte interesantă a unei familii de evrei din Germania, care au trăit la sfârşitul secolului XIX...

 

...iar apoi o familie de emigranţi italieni care au locuit în acea clădire în timpul "marii depresiuni"...

     Mi-aş fi dorit să merg şi la celelalte tururi, pentru că aranjamentele interioare sunt extraordinare, şi totul te face să te simţi că păşeşti cu adevărat cu mai bine de 100 de ani în trecut...
     Dacă vreunul din locurile prin care am fost azi vă face cu ochiul, nu ezitaţi şi mergeţi, experienţele sunt inedite!