San Francisco

    În urmă cu câteva săptămâni a avut loc în San Francisco un festival al înfloririi cireşilor japonezi. Pe lângă minunata privelişte pe care natura ne-o oferă ca semn clar al venirii primăverii, organizatorii au încântat privirile, auzul şi papilele gustative ale vizitatorilor cu o serie de spectacole, parade şi corturi pentru gurmanzi, încât nu ştiai unde să te opreşti să zăboveşti mai mult.
    Semnul evident al venirii primăverii, pe lângă minunata vreme de afară, surprins mai jos...

    După o plimbare printre standuri şi degustări de mâncare, mai mult sau mai puţin autentic japoneză, a urmat explorarea oraşului. Totul în jur mi s-a părut că pot descrie într-un singur cuvânt: cochet. Cele peste 50 de dealuri care fac parte din oraş creează nişte străduţe abrupte foarte interesante, pe unde circulă un inedit mijloc de transport în comun...

....tramvaiul! Deşi folosit mai mult în scop turistic, plin de lume cocoţată pe margini întocmai ca în poza de mai sus, a fost o prezenţă obişnuită în perindarea prin oraş. Timpul fiind o problemă mereu, am punctat doar câteva obiective. Union Sq. a fost unul din ele, şi trebuie să recunosc că mi-a plăcut mult mai mult cel din San Francisco decât înghesuitul lui tiz din New York. Cea mai frumoasă privelişte, de pe uriaşa clădire Macy's:

    Iar dacă tot am ajuns acolo sus, nu puteam rata "The Cheesecake factory" , adică "fabrica de prăjituri cu brânză" (sună oribil în română):

    Ca să dăm jos caloriile, am făcut o plimbare pe "Embarcadero", un bulevard ce se întinde de-a lungul părţii estice a oraşului şi care leagă mai multe cheiuri.

 

    O surpriză plăcută a fost vederea unei foci care înota liberă printre pilonii din apă...

    Următorul punct a fost "Coit Tower", un turn care a fost iniţial folosit pentru transmisii telegrafice, şi care acum oferă o privelişte frumoasă a oraşului. Am urcat pe o potecă lăturalnică desprinsă din Embarcadero, şi parcă am păşit în altă lume: vegetaţie luxuriantă, o mulţime de flori, linişte...până la punctul când se auzea zgomot şi agitaţie de sus. La început nu se vedea nimic printre copaci, dar apoi au început să se contureze nişte pene verzi bine ascunse în frunziş, un cap roşu...era plin de papagali!

 

    Zburau de colo-colo şi se certau de zor, cu greu putându-i observa prin desiş. Cel surprins în poză se odihnea probabil, pregătindu-se pentru o nouă rundă de joacă.

    Iar sus, s-a deschis o privelişte minunată a peninsulei, cu insuliţele înconjurătoare (celebra Alcatraz e una din ele) şi faimosul pod Golden Gate (nu, nu e cel din poza de mai jos)

 

    Dar, dacă tot veni vorba de Golden Gate Bridge, am mers şi pe el! L-am traversat prima oară cu un autobuz, şi la întoarcere am mers pe jos circa o oră. Însă priveliştea care îţi taie răsuflarea a meritat mersul prin frig şi vântul neobosit.

    Mi-a plăcut la nebunie oraşul, îmi doresc să revin cât mai repede, mai ales că acum stau aproape de el. În cele două zile de vizită şi-a făcut loc pe lista mea de oraşe preferate, de aceea am să mai scriu de el de multe ori!
    Pentru restul pozelor, click aici.

Las Vegas

    Hei, dar parcă eu m-am mutat în California, nu în Nevada...Asta aşa e, însă primul post scris din California e de fapt despre mini-excursia făcută la începutul săptămânii cu colegii de la noul servici. De altfel, nu am apucat încă să fac nicio poză în zona unde locuiesc temporar, aştept să mă mut definitiv în următoarele săptămâni, să iau o maşină şi să pot explora împrejurimile.
    OK, revenind la Las Vegas...pentru mine a fost prima oară acolo. Pozele vor transmite sentimentele mele de uimire şi de "gură-cască", de aceea voi începe cu o imagine a îmbarcării noastre pe trei avioane private...

...şi după o oră de zbor...

Las Vegas!

Ne-am cazat rapid la hotelul Encore, cam aşa arăta camera...

Şi apoi am fugit la autobuzele care ne-au dus la hotelul Bellagio pentru dineul oficial. Faimosul hotel care deţine renumita fântână arteziană reflectă acelaşi lux şi în interior...

 

... coridoare care parcă nu se mai terminau...

Dar, am supravieţuit marşului prin labirintul de culoare, şi a meritat. Ne aştepta o sală de mese imensă (ca pentru 400 de persoane)...

Mâncarea a fost pregătită de ceva bucătar renumit (cică), şi pot să zic că totul a fost la fel de gustos după cum a şi arătat...

aperitivul trio de tomate

salata de homar

"pan seared scallop"

filet de wagyu (vită australiană)

desertul

    După ce-am mâncat bine, am mers la...

Nefiind un fan The Beatles, spectacolul mi s-a părut doar bunicel, spre deosebire de Wintuk. Tema e istoria formaţiei britanice, cu acrobaţii pe melodiile şi înregistrările lor din studio şi concerte. Amenajarea scenei a fost extraordinară, era o sală rotundă, iar performanţele se desfăşurau în centru, sus, la stânga, la dreapta...Pot să spun că a fost per total un spectacol care nu trebuie ratat dacă veţi ajunge vreodată în Las Vegas.

    Seara s-a terminat într-un club privat închiriat pentru noi, cu muzică până la 3 dimineaţa...

    Iar a doua zi, înapoi în Mountain View, California!

    Toate pozele selecţionate cu grijă, pe galerie.

La revedere, New York!

    După aproape doi ani de locuit în "oraşul care nu doarme niciodată", a venit timpul unei schimbări mari în viaţa mea: astăzi voi zbura către o nouă destinaţie: Sunnyvale, California!
    Motivul mutării e o slujbă nouă la o companie din acea zonă.
    Toată lumea m-a întrebat dacă o să-mi fie dor de New York. Cert e că nu pot să zic acum, sunt prea nerăbdător să ajung dincolo şi să explorez împrejurimile alea. Puţină nostalgie am deja, totuşi New-York a fost primul oraş american in care am păşit şi are farmecul lui aparte, în ciuda agitaţiei şi a amalgamului de culturi. Eu mă uit cu optimism înainte şi mereu mi-au plăcut schimbările!
    Şi acum, să mă întorc la împachetat...

Muzeul figurinelor de ceară

    Una din cele mai renumite atracţii din Times Sq. m-a prins şi pe mine în mreje astăzi, în încercarea mea de a mai bifa ceva pe lista "de făcut în New York": muzeul figurinelor de ceară Madame Tussaud's.
    Ca orice atracţie din zona aia, biletul de intrare e destul de piperat, aproape $38 cumpărat de la ghişeu (sau $30 online), cu opţiunea de a experimenta "tot".
    Prima încăpere e foarte interesant amenajată: o petrecere a starurilor de la Hollywood:

    Evident, cele mai căutate vedete sunt Brad Pitt şi Angelina Jolie, deşi eu am fost plăcut surprins să-l văd pe Patrick Stewart retras într-un colţ:

    Mi-a plăcut mult aranjarea pieselor şi cadrele alese, net superioare unei expoziţii asemănătoare la care am fost cu mulţi ani în urmă în Cluj. Deşi explicabil totuşi, ţinând cont că Madame Tussaud's e una permanentă.
    Printre personajele pe care mi-a făcut plăcere să le văd s-a numărat Pablo Picasso, Albert Einstein şi ...

...da, Bill Gates :)
   În preţul biletului e inclus de asemenea şi accesul la cinematograful 4D. Nu am să stric surpriza explicând în detalii ce s-a întâmplat acolo la vizionarea unei versiuni scurte din "Vrăjitorul din Oz", dar vă asigur că e interesant şi nu e ceva ce se vede/simte la un cinema normal :)
    Per total, deşi scump, a meritat vizita, mai ales că aproape 2 ore nu m-am plictisit chiar deloc. Net superior faţă de Ripley's din punctul meu de vedere!
    Toate pozele de azi aici.

Trei dintr-o lovitură

...sau poate chiar patru :)
    Astăzi am mai bifat unele locuri de vizitat din lista mea pentru New York: un tur la Organizaţia Naţiunilor Unite, "Top of the Rock" şi  "Tenement Museum".
   
    Turul la O.N.U. a fost mai mult din categoria "hai să merg şi aici dacă tot am stat în New York". Nimic spectaculos, poate doar accesul în sala generală de şedinţe, şi unele reconstituiri ale ajutoarelor ce sunt acordate în ţările slab dezvoltate. Pentru $16 (şi pe teritoriul ăla internaţional mult trâmbiţat nu acceptă carduri de credit...) ai parte de aproape 45 de minute de pălăvrăgeală despre planurile salvatoare de vieţi ale ONU, cum se ţin congresele şi voturile, cine pe cine votează şi cum se iau deciziile. Pentru mine a fost mai mult un tur prin care mi s-a confirmat incapacitatea ONU de a face faţă problemelor globale, ca de altfel recunoscută de ghidul nostru de fiecare dată când explica ceva şi trăgea concluziile.
    Mi-a plăcut pistolul de la intrarea în clădire, cel care simbolizează non-violenţa:

    Pe drumul către Rockefeller Center am trecut întâmplător pe lângă Dag Hammarskjold Plaza unde am fost surprins de nişte statui inedite:

 

    Statuile din aluminiu şi fontă sunt rezultatul muncii unei artiste din Islanda, şi se pare că în după-masa aceasta a fost inaugurarea oficială a lucrărilor. Expoziţia se numeşte "Frontiere" ("Borders") şi se află practic în faţa sediului ONU.

    Vizita pe clădirea GE din Rockefeller Plaza, sau, cum e mai bine cunoscută, "Top of the Rock", a fost interesantă. Lăsând deoparte că are 69 de etaje, şi că priveliştea panoramică e senzaţională (din punctul ăsta de vedere Empire State Building o cam întrece totuşi), ceea ce face inedită vizita e vizibilitatea perfectă a Central Park...

 şi...liftul cu tavanul din sticlă transparentă, prin care poţi vedea viteza cu care se deplasează. Parcă eşti într-o navă spaţială! Chiar dacă fusesem înainte pe clădirea rivală, cei $22 au meritat scurtul popas!

    Ultima vizită de azi a fost la "Tenement Museum", sau iarăşi într-o traducere lungă, "Muzeul locuinţelor inchiriate". Sunt câteva apartamente păstrate în clădirile vechi de la sfârşitul secolului XIX, reconstituite interioarele şi purtând povestea familiilor care au locuit în acel loc la cumpăna dintre secole.
    "Muzeul" e accesibil doar însoţit de ghid, şi sunt destul de multe tururi disponibile (ceea ce face cam scumpă vizitarea tuturor apartamentelor, preţul e $20 pe tur). Eu am făcut azi "Getting by", şi am aflat iniţial povestea foarte interesantă a unei familii de evrei din Germania, care au trăit la sfârşitul secolului XIX...

 

...iar apoi o familie de emigranţi italieni care au locuit în acea clădire în timpul "marii depresiuni"...

     Mi-aş fi dorit să merg şi la celelalte tururi, pentru că aranjamentele interioare sunt extraordinare, şi totul te face să te simţi că păşeşti cu adevărat cu mai bine de 100 de ani în trecut...
     Dacă vreunul din locurile prin care am fost azi vă face cu ochiul, nu ezitaţi şi mergeţi, experienţele sunt inedite!

Transit Museum

    M-am chinuit să găsesc o traducere în română cât mai bună pentru muzeul pe care l-am vizitat astăzi, şi anume "Transit Museum", însă ce îmi vine în cap e prea lung pentru titlu: Muzeul transportului în comun din New York.
    Muzeul e amenajat într-o staţie de metrou dezafectată, dar încă operaţională, iar periplul începe cu o istorie în fotografii şi text a primelor tunele construite pentru metroul din New York. Multe informaţii interesante, legate de felul cum sunt construite majoritatea liniilor de tren:

precum şi câteva detalii legate de nivelul de trai de la începutul secolului XX din America:

    Una din secţiunile cele mai interesante e cea în care se prezintă istoria metodelor de taxare a călătoriilor. De la biletele ca de cinema, la monede, pe urmă fise, totul culminând cu celebrul (pentru new yorkezi) MetroCard. Pe galeria Picasa am pozat toate acele aparate folosite în decursul deceniilor, precum şi detaliile legate de diversele metode de colectare a banilor.
    Cum e normal, la nivelul superior e o istorie a autobuzelor. Partea interesantă, pe lângă mulţimea de machete, sunt două autobuze reconstituite în mărime originală, în care poţi să te urci şi chiar să vezi cum e să fi la volanul lor. Recunosc că pentru un minut m-am simţit ca şi restul copiilor de 5 ani din jurul meu care învârteau din volan şi claxonau :)
    Însă piesele de rezistenţă, după părerea mea, au fost vagoanele de metrou vechi, amplasate, cum e şi normal, pe vechiul loc care odinioară forfotea de pasageri.

    De la unele din primele vagoane puse în circulaţie, până la cele mai noi, e o experienţă foarte interesantă care te face să călătoresti, la propriu, înapoi în timp...

    Mi-au plăcut foarte mult reclamele vechi din vagoane, multe din ele fiind foarte amuzante în secolul XXI:

fumul de la ţigările cu filtru e mai bun pentru sănătatea ta

    Pentru o persoană cu afinităţi tehnice, mi-a plăcut foarte mult muzeul. Şi a fost şi ieftin, $6. Pe Picasa sunt toate pozele, merită văzute ca să vă faceţi o mică idee şi să nu rataţi ocazia de a vizita personal acest muzeu!

De la fermă în frigider

    Nu sunt fanul filmuleţelor de pe YouTube care prezintă atrocităţile ce se petrec prin fermele în general americane, pentru că mereu planează un aer de conspiraţie, mereu e cineva împotriva altcuiva şi fiecare vrea să-şi demonstreze punctul de vedere cât mai dur.
    Dar ce am văzut în videoclipul de mai jos m-a şocat şi cutremurat peste măsură. Trecând peste faptul că e o propagandă pro-vegetariană, ceea ce se întâmplă în unele ferme întrece orice imaginaţie macabră. Vă las să vedeţi singuri avertizându-vă că ceea ce veţi vedea e foarte şocant.