Săptămâna aceasta mi-am îndeplinit încă un vis avut de când am păşit în America: acela de a merge la un musical pe Broadway.
După ce am citit multe articole, pentru a alege piesa potrivită, m-am decis la Lion King. Povestea clasică a puiului de leu, Simba, transpusă pe scenă, a fost extraordinară. Recunosc că am avut puţine emoţii, dacă îmi va plăcea acest gen de artă, însă decorurile, personajele, muzica şi povestea s-au împletit atât de armonios, încât simţeam că fac parte din ceea ce se petrecea pe scenă.
Părţile cele mai haioase au fost în opinia mea cele în care apăreau Timon şi Pumbaa. Evident, nu putea lipsi cântecul "Hakuna matata", pe care de câteva zile nu mi-l pot scoate din cap :)
Biletul, la orchestră, a costat aproximativ $140. Sala a fost plină, iar la final toata lumea a aplaudat artiştii minute în şir în picioare.
Cu adevărat pot spune că nu m-am săturat de spectacol şi că l-aş revedea oricând!
vineri, 11 martie 2011
vineri, 18 februarie 2011
La Bohème
Când eram prin liceu, se difuza la TVR un serial ce m-a fascinat întotdeauna: "Aventurile tânărului Indiana Jones". Acţiunea se desfăşoară în anii copilăriei lui Indiana, pe când împreună cu tatăl său vizitau ţări îndepărtate, iar mai apoi povestea continuă în adolescenţa sa.
În aventurile sale, tânărul Indiana se întâlneşte cu figuri marcante ale epocii în care se desfăşoară acţiunea: de la preşedintele american Theodore Roosevelt, la artişti ca Picasso, Degas, Puccini, Tolstoi, plus multe alte figuri marcante ale secolului trecut (Edison, Pancho Villa, Freud, etc, etc).
Pe Netflix am găsit, spre bucuria mea, seria completă. Iar pe lângă episoadele propriu-zise, fiecare disc e însoţit de un material bonus care detaliază prin documentare scurte evenimentele sau personajele despre care s-a vorbit în film.
Şi aşa am descoperit eu...opera. Episodul în care Indy îl întâlneşte pe Puccini e acompaniat de două mini-documentare despre artist şi despre operă. Trebuie să recunosc că înainte să le vizionez, consideram opera ceva plictisitor, de neînţeles, şi fără nicio dorinţă de a merge.
Dar...am fost aşa de impresionat de prezentarea făcută, încât a doua zi am şi căutat bilete să merg cât mai repede la un spectacol. Iar spre extazul meu, la METropolitan Opera din New York stagiunea asta include chiar opera La Bohème a lui Puccini, prezentată în film! Am scos aproape $180 din buzunar (pentru un loc bun...), pentru spectacolul la care am mers joi seara.
Nici nu ştiu cum să descriu experienţa avută. Drama, muzica, aranjamentul scenic, artele vizuale, umorul, toate s-au îmbinat într-un spectacol extraordinar. Deşi văzusem filmuleţe de multe ori, nimic nu s-a comparat cu ce am trăit acolo "pe viu". Design-ul scenelor a fost de vis, nu ştiu încă nici acum care mi-a plăcut cel mai mult, pentru că toate s-au ridicat la superlativ. Emoţiile cele mai mari le-am trăit la finalul actului IV, când moare Mimi. Deşi ştiam ce se va întâmpla, nu am putut să nu simt fiori la scena cu o puternică încărcătură emoţională de la sfârşit.
A fost mai mult decât m-am aşteptat. Sincer, nu m-am gândit niciodată că îmi va plăcea aşa de mult. Un plus mare l-a avut şi faptul că am înţeles ce se cânta graţie subtitrărilor. De aceea sfătuiesc pe oricine nu a mers până acum la operă, să o facă. Să lase deoparte toate prejudecăţile sau temerile, şi să păşească cu încredere pe covorul roşu de la intrare...
În aventurile sale, tânărul Indiana se întâlneşte cu figuri marcante ale epocii în care se desfăşoară acţiunea: de la preşedintele american Theodore Roosevelt, la artişti ca Picasso, Degas, Puccini, Tolstoi, plus multe alte figuri marcante ale secolului trecut (Edison, Pancho Villa, Freud, etc, etc).
Pe Netflix am găsit, spre bucuria mea, seria completă. Iar pe lângă episoadele propriu-zise, fiecare disc e însoţit de un material bonus care detaliază prin documentare scurte evenimentele sau personajele despre care s-a vorbit în film.
Şi aşa am descoperit eu...opera. Episodul în care Indy îl întâlneşte pe Puccini e acompaniat de două mini-documentare despre artist şi despre operă. Trebuie să recunosc că înainte să le vizionez, consideram opera ceva plictisitor, de neînţeles, şi fără nicio dorinţă de a merge.
Dar...am fost aşa de impresionat de prezentarea făcută, încât a doua zi am şi căutat bilete să merg cât mai repede la un spectacol. Iar spre extazul meu, la METropolitan Opera din New York stagiunea asta include chiar opera La Bohème a lui Puccini, prezentată în film! Am scos aproape $180 din buzunar (pentru un loc bun...), pentru spectacolul la care am mers joi seara.
Nici nu ştiu cum să descriu experienţa avută. Drama, muzica, aranjamentul scenic, artele vizuale, umorul, toate s-au îmbinat într-un spectacol extraordinar. Deşi văzusem filmuleţe de multe ori, nimic nu s-a comparat cu ce am trăit acolo "pe viu". Design-ul scenelor a fost de vis, nu ştiu încă nici acum care mi-a plăcut cel mai mult, pentru că toate s-au ridicat la superlativ. Emoţiile cele mai mari le-am trăit la finalul actului IV, când moare Mimi. Deşi ştiam ce se va întâmpla, nu am putut să nu simt fiori la scena cu o puternică încărcătură emoţională de la sfârşit.
A fost mai mult decât m-am aşteptat. Sincer, nu m-am gândit niciodată că îmi va plăcea aşa de mult. Un plus mare l-a avut şi faptul că am înţeles ce se cânta graţie subtitrărilor. De aceea sfătuiesc pe oricine nu a mers până acum la operă, să o facă. Să lase deoparte toate prejudecăţile sau temerile, şi să păşească cu încredere pe covorul roşu de la intrare...
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
O iarnă exotică
Cum poţi lupta cel mai bine cu frigul şi zăpada, decât printr-o escapadă la o grădina tropicală?
Împins de frig, am scos azi nasul afară ca să merg din nou la Grădina Botanică din Bronx. Deşi anul trecut mai văzusem întreaga grădină tropicală la expoziţia de orhidee, a fost o relaxare la caldură plăcută, furişând priviri timide pe geam la neaua de afară.
Iar de data asta, am văzut şi nişte fructe interesante...
...sau să arunce cu bulgări după oameni, nu ştiu sigur...
Farmecul parcului e perpetuat şi acum iarna, de nelipsiţii saxofonişti...
...şi trăsurile trase de cai împănaţi...
Pentru restul pozelor de astăzi (mai sunt unele surprize, da da!), intraţi pe galeria Picasa.
PS: ne vedem la patinoar?
Împins de frig, am scos azi nasul afară ca să merg din nou la Grădina Botanică din Bronx. Deşi anul trecut mai văzusem întreaga grădină tropicală la expoziţia de orhidee, a fost o relaxare la caldură plăcută, furişând priviri timide pe geam la neaua de afară.
Iar de data asta, am văzut şi nişte fructe interesante...
cacao (mmm...ciocolatăăă)
papaya (după descrierea fructului trebuie să-l încerc cât mai repede!)
lămâia ponderosa
Bineînţeles, totul într-un amestec luxuriant de verdeaţă...
...şi culoare...
Dar, ca să nu uit totuşi că afară sunt sub zero grade şi că în New York iarna e iarnă, am mers în Central Park ca să fac o plimbare prin aleile înzăpezite şi pline de copii care se joacă, alergători, ba chiar şi schiori!
...şi nelipsitele veveriţe, care în ciuda frigului, au ieşit săracele să caute de mâncare...
Farmecul parcului e perpetuat şi acum iarna, de nelipsiţii saxofonişti...
...şi trăsurile trase de cai împănaţi...
Pentru restul pozelor de astăzi (mai sunt unele surprize, da da!), intraţi pe galeria Picasa.
PS: ne vedem la patinoar?
duminică, 23 ianuarie 2011
MET
Am ajuns, în sfârşit, şi la MET! ....cu alte cuvinte, Metropolitan Museum of Art.
Am avut parte de un tur cu un ghid, focalizat doar asupra Greciei şi Romei antice. E prima oară când vizitez un muzeu însoţit de ghid, şi pot să zic că mi-a plăcut la nebunie! Stau acum şi mă întreb oare de ce nu am făcut până acum asta...deşi cam ştiu eu de ce, cuvântul începe cu zg...
Nu prea am multe de scris legat de ce am văzut: nu am fost niciodată un expert în istorie şi artă, aşa că nu pot să descriu în detaliu lucrurile văzute. Sunt mândru însă că nu m-am plictisit deloc în timpul turului (ba chiar l-am considerat foarte captivant) şi că experienţa a fost extraordinară.
Mi s-a deschis apetitul pentru acest muzeu, şi de-abia aştept să revin ca să vizitez şi alte secţiuni, însoţit cel puţin de un ghid audio :)
Am avut parte de un tur cu un ghid, focalizat doar asupra Greciei şi Romei antice. E prima oară când vizitez un muzeu însoţit de ghid, şi pot să zic că mi-a plăcut la nebunie! Stau acum şi mă întreb oare de ce nu am făcut până acum asta...deşi cam ştiu eu de ce, cuvântul începe cu zg...
Nu prea am multe de scris legat de ce am văzut: nu am fost niciodată un expert în istorie şi artă, aşa că nu pot să descriu în detaliu lucrurile văzute. Sunt mândru însă că nu m-am plictisit deloc în timpul turului (ba chiar l-am considerat foarte captivant) şi că experienţa a fost extraordinară.
Mi s-a deschis apetitul pentru acest muzeu, şi de-abia aştept să revin ca să vizitez şi alte secţiuni, însoţit cel puţin de un ghid audio :)
marți, 18 ianuarie 2011
Îţi vine sau nu să crezi...
...dar Ripley's believe it...or not nu e nici pe departe ceea ce vor ei să fie...
Ce vor ei să fie de fapt? Un loc în care sunt adunate curiozităţi şi ciudăţenii din întreaga lume, atent selecţionate care să te lase cu gura căscată şi ochii bulbucaţi. Din păcate pentru ei, ar fi avut efectul ăsta dacă nu s-ar fi inventat internetul sau dacă actualele generaţii n-ar fi vizionat niciodată emisiuni la televizor.
Plasat strategic în Times Square, cu nişte reclame luminoase de-ţi fură privirea...
...locul e într-adevar amuzant şi de speriat pentru copiii mici sau pentru cine în decurs de 20 de ani nu a deschis niciodată un ziar, tv sau calculator.
Amalgamul conţine poze cu personaje care au făcut subiectul cărţii recordurilor, animale împăiate (viţel cu două capete, o vită cu 5 picioare, o găină cu patru labe care cică e crescută într-o fermă din România), măşti indiene, statuete ale zeilor fertilităţii sau norocului, mâncare rusească pentru cosmonauţi, o sală de tortură din antichitate, un scaun electric...şi cam atât în mare.
Probabil cel mai mişto e tunelul care are pereţii în mişcare, creându-ţi o stare de dezorientare totală şi dezechilibru...când de fapt platforma pe care mergi e statică!
Totul într-o incursiune de o oră şi jumătate, pentru $30.
Nu zic că nu sunt interesante multe din lucrurile alea, o familie cu copii se poate distra bine, doar că oricare ar fi circumstanţele, preţul mi se pare mult, mult prea mare pentru ceea ce oferă ei.
Pentru puţinele poze făcute, click aici. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de moaca mea fericită, a fost doar de dragul pozelor :)
Ce vor ei să fie de fapt? Un loc în care sunt adunate curiozităţi şi ciudăţenii din întreaga lume, atent selecţionate care să te lase cu gura căscată şi ochii bulbucaţi. Din păcate pentru ei, ar fi avut efectul ăsta dacă nu s-ar fi inventat internetul sau dacă actualele generaţii n-ar fi vizionat niciodată emisiuni la televizor.
Plasat strategic în Times Square, cu nişte reclame luminoase de-ţi fură privirea...
...locul e într-adevar amuzant şi de speriat pentru copiii mici sau pentru cine în decurs de 20 de ani nu a deschis niciodată un ziar, tv sau calculator.
Amalgamul conţine poze cu personaje care au făcut subiectul cărţii recordurilor, animale împăiate (viţel cu două capete, o vită cu 5 picioare, o găină cu patru labe care cică e crescută într-o fermă din România), măşti indiene, statuete ale zeilor fertilităţii sau norocului, mâncare rusească pentru cosmonauţi, o sală de tortură din antichitate, un scaun electric...şi cam atât în mare.
Probabil cel mai mişto e tunelul care are pereţii în mişcare, creându-ţi o stare de dezorientare totală şi dezechilibru...când de fapt platforma pe care mergi e statică!
Totul într-o incursiune de o oră şi jumătate, pentru $30.
Nu zic că nu sunt interesante multe din lucrurile alea, o familie cu copii se poate distra bine, doar că oricare ar fi circumstanţele, preţul mi se pare mult, mult prea mare pentru ceea ce oferă ei.
Pentru puţinele poze făcute, click aici. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de moaca mea fericită, a fost doar de dragul pozelor :)
luni, 17 ianuarie 2011
Rapunzel şi Johnny Rockets
Ieri am fost din nou la film la cinema. Păstrând regula că merg doar la filme proiectate în 3D sau IMAX, am ales povestea încâlcită Tangled. Nu e unul din cele mai noi filme ale sezonului, însă dacă nu l-aţi văzut până acum, îl recomand cu căldură, fiind o poveste plină de umor, romantică şi care ieri la final s-a lăsat cu aplauze în sală...
Cu stomacul gol am mers apoi la Johnny Rockets. Am fost prima oară la acest diner specific american, şi mi-a plăcut mult. Interiorul recreează atmosfera restaurentelor americane din anii '50, fiind decorat cu reclame la Coca-Cola vechi, tonomate individuale şi scaune şi mese cam ca şi în poza de mai jos:
Am avut parte şi de o surpriză: la un moment dat cineva dă muzica mai tare la celebra melodie "Loco-Motion" şi toţi chelnerii se aliniază în mijlocul localului şi încep să danseze şi să cânte...Din păcate am fost prea absorbit de spectacol şi nu am făcut poze sau filmuleţ, dar am găsit ceva asemănător:
Am comandat nişte patty melt, un fel de burgeri în pâine prăjită:
şi un shake de căpşuni şi banane absolut delicios...
...plin de fructe, iar paharul din poză venea împreună cu recipientul metalic în care a fost preparat...unde mai era încă de două ori pe-atâta conţinut...
Am să mai trec pe acolo cu siguranţă, mi-a plăcut mult servirea, produsele, atmosfera... Data viitoare când mai merg la film, bineînţeles!
Cu stomacul gol am mers apoi la Johnny Rockets. Am fost prima oară la acest diner specific american, şi mi-a plăcut mult. Interiorul recreează atmosfera restaurentelor americane din anii '50, fiind decorat cu reclame la Coca-Cola vechi, tonomate individuale şi scaune şi mese cam ca şi în poza de mai jos:
Am avut parte şi de o surpriză: la un moment dat cineva dă muzica mai tare la celebra melodie "Loco-Motion" şi toţi chelnerii se aliniază în mijlocul localului şi încep să danseze şi să cânte...Din păcate am fost prea absorbit de spectacol şi nu am făcut poze sau filmuleţ, dar am găsit ceva asemănător:
Am comandat nişte patty melt, un fel de burgeri în pâine prăjită:
şi un shake de căpşuni şi banane absolut delicios...
...plin de fructe, iar paharul din poză venea împreună cu recipientul metalic în care a fost preparat...unde mai era încă de două ori pe-atâta conţinut...
Am să mai trec pe acolo cu siguranţă, mi-a plăcut mult servirea, produsele, atmosfera... Data viitoare când mai merg la film, bineînţeles!
marți, 11 ianuarie 2011
Mâncare pe gratis
Astăzi am trăit prima experienţă de acest gen: un local nou deschis a oferit mâncare gratis!
"Minunea" s-a întâmplat la Hot Clay Oven în downtown Manhattan. Se vrea a fi prima locaţie dintr-un posibil lanţ de fast-food-uri cu specific indian. Pe aici se zice că va fi un fel de Chipotle indian (pentru cine nu ştie, Chipotle e alt lanţ celebru cu mâncare mexicană).
Aşadar, ca să profităm de primele 2 ore de mâncare pe gratis, am pornit cu încă doi colegi în jurul prânzului către localul cu pricina. O coadă care se întindea 10 metri în stradă, iar înăuntru şerpuia o linie lungă, lungă plină de oameni. Ca fapt divers, toate categoriile sociale înăuntru: de la persoane îmbrăcate business à la "financial district", până la simpli oameni de pe stradă atraşi de afişele mari "FREE food". Evident, cu toţii eram curioşi să încercăm noua mâncare.
Am ceva experienţă cu mâncarea indiană, aşa că m-am aventurat la un Malai Chicken (nu, nu era cu mălai) - pui marinat în smântână şi condimente - învelit într-un naan wrap (o lipie indiană, făcută în faţa ta, delicioasă), peste ele salată verde, roşii, mazăre şi sos de smântână cu usturoi. Un deliciu! Şi tot din partea casei am primit şi un suc, gratis :)
Dacă vom mai merge acolo? Cu siguranţă. Şi colegii mei au fost încântaţi de acest local. Deşi probabil ora pierdută în rând doar pentru a economisi $8 nu prea a meritat, ne-a ajutat măcar să ne convingem că Hot Clay Oven e bun şi dacă nu e pe gratis :)
Adresa fast-food-ului e la ei pe site, şi recomand oricui are drum în downtown să încerce! Mai ales că mâine şi joi, între 11 şi 2PM şi între 5 şi 8PM, totul e redus 50% ;)
"Minunea" s-a întâmplat la Hot Clay Oven în downtown Manhattan. Se vrea a fi prima locaţie dintr-un posibil lanţ de fast-food-uri cu specific indian. Pe aici se zice că va fi un fel de Chipotle indian (pentru cine nu ştie, Chipotle e alt lanţ celebru cu mâncare mexicană).
Aşadar, ca să profităm de primele 2 ore de mâncare pe gratis, am pornit cu încă doi colegi în jurul prânzului către localul cu pricina. O coadă care se întindea 10 metri în stradă, iar înăuntru şerpuia o linie lungă, lungă plină de oameni. Ca fapt divers, toate categoriile sociale înăuntru: de la persoane îmbrăcate business à la "financial district", până la simpli oameni de pe stradă atraşi de afişele mari "FREE food". Evident, cu toţii eram curioşi să încercăm noua mâncare.
Am ceva experienţă cu mâncarea indiană, aşa că m-am aventurat la un Malai Chicken (nu, nu era cu mălai) - pui marinat în smântână şi condimente - învelit într-un naan wrap (o lipie indiană, făcută în faţa ta, delicioasă), peste ele salată verde, roşii, mazăre şi sos de smântână cu usturoi. Un deliciu! Şi tot din partea casei am primit şi un suc, gratis :)
Dacă vom mai merge acolo? Cu siguranţă. Şi colegii mei au fost încântaţi de acest local. Deşi probabil ora pierdută în rând doar pentru a economisi $8 nu prea a meritat, ne-a ajutat măcar să ne convingem că Hot Clay Oven e bun şi dacă nu e pe gratis :)
Adresa fast-food-ului e la ei pe site, şi recomand oricui are drum în downtown să încerce! Mai ales că mâine şi joi, între 11 şi 2PM şi între 5 şi 8PM, totul e redus 50% ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
